Un lucru, cred, este evident pentru mulți dintre creștinii de azi: spațiul public a pierdut sensul și semnificația reale pentru Sărbătoarea Nașterii Sfinte – Crăciunul, pentru români.
În loc de bucurie, pace și bună înțelegere se vorbește până la sațietate de rețete gastronomice, distracții super și „alte obiceiuri moderne”, ce nu pot pava decât drumul întoarcerii la păgânism.
Spațiul public nu mai are aproape nimic în comun cu Nașterea (venirea pe lume) a lui Isus Christos, Fiul lui Dumnezeu, Cuvântul Întrupat, sensul vieții noastre, originea mântuirii (salvării) sufletului de robia păcatului trufiei, lăcomiei și înclinației hedoniste a firii omenești.
Totul pare pierdut pentru totdeauna, pentru că, nu-i așa, trăim zgomotos, la vedere, în societatea consumului de toate cele, mai puțin valori morale și spirituale.
Culmea, dacă suntem întrebați, spunem că ne-ar plăcea să nu fie așa! Să ne bucurăm unii de alții, ca frați și surori întru Christos.
Dar, după cum vor să ne convingă mediile aflate în plină campanie de promovare a surselor de bună simțire trupească, românii nu se mai pot bucura decât de sarmale, cârnați și caltaboși, de confort și răsfăț, în casele lor ori prin stațiuni turistice.
Din imaginea noastră publică pare că, de Crăciun, am ajuns devoratori pantagruelici de mâncăruri și bucurii viscerale.
Ce să mai înțeleagă copiii din desfășurarea asta viguroasă de petreceri și consum de nimicuri pământești? Or fi folositoare omului, nu zic ba. Dar cu ce preț?
După cât se vede, prețul este confiscarea Sărbătorii Sufletului, a nașterii acelui optimism fără de care tot ce omul atinge devine deșertăciune depresivă. Așa a ajuns mersul la biserică un obicei respectat dintr-o nelămurită frică de Dumnezeu şi o înfiorătoare nevoie de superstiţii. Liturghia, unul între felurile de mâncare!
Și-atunci, cine se mai bucură de semnificația înălțătoare a Nașterii Sfinte? Cu atâtea sarmale ingurgitate, e greu de imaginat că sufletul se mai poate înălța la Cer!
(Pe mine, unul, nu mă mai miră nimic, după ce am trăit anti-Crăciunul pedepsei cu moartea, acum 25 de ani!)
Am convingerea, însă, că mai sunt destui trăitori sinceri de bucurii spirituale și dedicați simțirilor înălțătoare. Lor, dar nu numai lor, le doresc, în ajunul Crăciunului nostru purificator, suflet bun, oriunde s-ar afla!