Pentru cine nu știe, Daniel Thellmann a fost primarul municipiului Mediaș, ales în 2004 și 2008. Cariera sa politică a fost spectaculoasă, dar scurtă, pentru că viața i-a fost curmată dramatic, în 2009, la numai 49 de ani. Thellmann a fost, în România postcomunistă, al doilea primar sas, ales de majoritatea etnică locală, după Klaus Werner Iohannis. El, însă, nu s-a bucurat de notorietate la fel ca Iohannis. Ceea ce n-a însemnat că era mai puțin pregătit pentru a fi administrator de municipiu. Dimpotrivă, pregătirea lui tehnică – absolvent de Inginerie – și cea politică – Științe Politice – erau garanții mult mai mari, pentru un viitor edil, decât studiile teoretice de fizică ale celui care, din 2000, până în 2014, a fost primarul Sibiului. Probabil, dacă Thellmann ar fi trăit în Sibiu, şi era membru FDGR, ar fi fost candidat, în 2000, şi nu Iohannis.
Povestea primarului Thellmann mi-a fost reamintită de interviul distinsului profesor Paul Phillippi, acordat, de curând, site-ului oradesibiu.ro Redau, în continuare, schimbul de replici care mi-a sugerat subiectul acestui comentariu.
*
„A trădat Klaus Iohannis FDGR-ul, când a plecat la PNL?
NU! El este și rămâne membru al FDGR-ului. Este membru simplu. Forumul nu este partid, iar fiecare membru al forumului poate să fie și în partid.
Care e cea mai mare calitate a lui Klaus Iohannis, din punctul dumneavoastră de vedere?
Corectitudinea sa! Este un om foarte corect și foarte decis, cu viziuni clare.
Ce defect credeți că are Klaus Iohannis?
Fiecare om are defecte. Așa este. Poate că uneori e prea decis! Pentru funcția de președinte nu e un dezavantaj. Poate doar pentru relații personale să fie!”
*
Precizez că sublinierile din acest fragment de interviu îmi aparțin. Afirmațiile d-lui prof. Phillippi mi-au reamintit de disputa dintre Iohannis și Thellmann, din 2008, înaintea alegerilor locale. Se punea problema unei alianțe dintre FDGR și PDL, la Mediaș, considerând că o astfel de colaborare politică ar fi mărit șansele de câștig ale candidatului Thellmann, pentru al doilea mandat. Ceea ce s-a și întâmplat, victoria acestuia fiind asigurată din primul tur. Ei bine, în urma acestei spectaculoase victorii, a rămas un episod despre care Klaus Iohannis n-a oferit sibienilor explicații lămuritoare, mai ales după dispariția colegului său de Forum. Din declarațiile unor lideri din Mediaș ai PDL, am înțeles, la vremea respectivă, că Ioahnnis n-ar fi agreat candidatura lui Thellmann, în formula alianței electorale. Opoziția lui Iohannis și formalitățile de înscriere în campanie l-au determinat pe Thellmann să se înscrie în PDL, în numele căruia a câștigat primăria Mediașului. „Nu pot să-mi încalc cuvântul dat”, și-ar fi motivat el opțiunea intrării în partid.
Acest lucru l-a înfuriat teribil pe Klaus Werner Iohannis. Atât de mult, încât, după moartea lui Thellmann, a declarat, cu aerul justițiarului infailibil, că uită ce s-a întâmplat, înaintea campaniei din 2008, dar nu-l iartă pe vinovat. M-am tot întrebat de unde această atitudine radicală, dincolo de moartea unui om. Mai ales că, la mijloc era vorba de o opțiune politică. Aș spune, chiar, o nevinovată opțiune politică. Și am aflat că Iohannis n-a admis intrarea în partid a lui Thellmann, fără acordul său, ca lider al FDGR. În plus, se pare că, în 2008, d-l Iohannis nu agrea activismul politic, în cazul unui membru de frunte al FDGR. Numai că, peste numai cinci ani, domnia sa a făcut exact gestul de a se înscrie în „vechiul” PNL. Demisia şi-a dat-o doar din funcţia de preşedinte al Forumului, căci conform afirmaţiei d-lui Phillippi, nu era obligat să renunţe şi la calitatea de membru al FDGR.
Evident, ce a trecut e bun trecut. Însuși Daniel Thellmann nu mai e printre noi, iar „sentința” lui Iohannis nu mai poate fi schimbată. După atâția ani, însă, apar declarațiile prof. Phillippi, din care aflăm două lucruri demne de analizat: 1. Faptul că un fedegerist poate fi și membru al unui partid politic dovedeşte că Thellmann n-a greșit când s-a înscris în PDL, renunţând şi el la funcţia de preşedinte al FDGR Mediaş. Înseamnă că problema lui Iohannis a fost ori că n-a înțeles construcția politică de la Mediaș, ori că inițiativa lui Thellmann i-a deranjat orgoliul de lider maxim; și 2. D-l Iohannis poate fi „uneori prea decis! Pentru funcția de președinte nu e un dezavantaj. Poate doar pentru relații personale să fie!”, apreciază prof. Phillippi. Înţelegem de aici că modul în care d-l Iohannis îşi impune propriile decizii poate fi un dezavantaj în relaţiile cu apropiaţii/colaboratorii săi.
Intenționat sau nu, stimabilul profesor Phillippi ne pune în gardă, în ce privește viitorul președinte al României, un om atât de greu de „descifrat”. După spusele profesorului, Iohannis nu-și va onora promisiunile electorale, dacă va fi „prea decis” în faţa colaboratorilor săi şi a partidelor conduse, de regulă, de orgoliile liderilor. Acum ştim că Iohannis a fost uneori „prea decis!” Dar din 21 decembrie, va trebui să fie decis la limita câştigării respectului din partea oamenilor cu care va avea relaţii directe, ca preşedinte. Altfel, intransigența pe care a dovedit-o ca lider al FDGR, în cazul Thellmann, va fi regula leadershipului, la Cotroceni. Iar la acel nivel, o astfel de intransigenţă poate aduce după sine deriva instituţiei prezidenţiale. Ceea ce va anunţa o nouă ratare a schimbării la faţă a României.