Un accident din timpul unei călătorii la țară l-a inspirat pe americanul John W. Hetrick pentru a proiecta perna de aer, cunoscută azi ca airbag, unul dintre cele mai importante progrese în materie de siguranță auto. Hetrick, un tehnician pensionat de inginerie industrială, a primit un brevet, pentru ceea ce el a numit ”perna de siguranță pentru autovehicule”. Acesta a fost primul prototip de airbag-uri moderne pe care le știm astăzi.
În această poveste, Hetrick a amintit sursa de inspirație pentru invenția sa: ”În primăvara lui ’52 am ieșit împreună cu soția și fiica mea de 7 ani, Joan, la o plimbare de duminică în mașina noastră, un Chrysler Windsor din 1948, dintr-o dată o stâncă mare a apărut în calea noastră, îmi amintesc că am tras frâna de mână și am schimbat direcția mașinii spre dreapta, am ajuns într-un șanț dar am evitat un copac și un gard de lemn. Așa cum am aplicat frânele, atât eu cât și soția mea am pus mâinile pe pieptul fiicei noastre ca să nu se lovească de bord. În timpul ăsta, acasă, nu mă puteam opri să nu mă gândesc la accident și m-am întrebat: de ce nu a putut fi un obiect care să te oprească de la lovirea în interiorul mașinii ?”
Atunci Hentrick a început să deseneze modele pentru ”perna de siguranță”. La 5 august 1952, el a depus descoperirile sale și a așteptat mai mult de un an să primească brevetul. Procesul l-a costat aproximativ 250 de dolari.
Inventatorul german Walter Linderer a primit, de asemenea, un brevet în 1953 pentru o ”pernă gonflabilă” pentru a proteja șoferii în accidente. Modelele lor timpurii de airbag-uri au inspirat pe alții în industria de automobile pentru a lucra la această caracteristică de siguranță. Ford și General Motors au început să experimenteze pernele gonflabile la sfârșitul anilor ’50.
Companiile au descoperit rapid o serie de provocări asociate cu această caracteristică de siguranță: aceasta trebuia să fie capabilă de a simți rapid și precis o coliziune și trebuie să se umfle în 40 de milisecunde sau mai puțin. Producătorii de automobile s-au confruntat, de asemenea, cu o altă provocare la airbag-uri: ar putea cauza leziuni secundare atunci când pasagerii intră în contact cu ele.
În 1967, constructorul Mercedes-Benz a început să dezvolte airbag-uri pentru vehiculele sale. Două evoluții au determinat această mutare: creșterea rapidă a accidentelor în cursul anilor ’60 și o nouă lege federală care a mandatat ”sisteme automate de protecție a ocupanților” pentru fiecare mașină în SUA începând din 1969.
La sfârșitul anilor ’60, un inginer mecanic din New Jersey pe nume Allen K. Breed a inventat un dispozitiv despre care se spune că a dat naștere industriei de airbag-uri. Breed a inventat un senzor de încredere. Tehnologia sa de detectare a accidentelor, singura de acest gen, este considerată primul sistem electromecanic din lume pentru airbag-uri. Rolul lui Breed în siguranța auto nu s-a oprit aici, el a ajutat la proiectarea a mai mult de două duzini de alte invenții pentru siguranța auto. În 1991 a primit brevetul pentru un airbag care are guri de aerisire și ajută la reducerea riscurilor de leziuni secundare prin reducerea rigidității genții umflate cu aer.
În 2006 Honda introduce primul sistem airbag pentru motociclete.
Sursa: AGERPRESS