Comportamentul electoral al tinerilor noştri occidentalizaţi, în al doilea tur de scrutin prezidenţial, din 16 noiembrie, reprezintă, pentru mine, începutul maturizării civic-politice a societăţii româneşti. Un fel de schimbare la faţă, o anticipare a viitoarei normalităţi de tip european a naţiunii noastre.
Dacă cineva se mai îndoieşte că, la 16 noiembrie 2014, a fost, pentru noi, o revoluţie a votului, îl rog să citească textul de mai jos. L-am primit de la un tânăr român din Bruxelles, unul din animatorii celei mai impresionante manifestări a spiritului nostru naţional, după 1989. (D.T.)
„Am votat toţi Iohannis, pentru că s’a vrut din răsputeri schimbarea. Dincolo de votul nominal, e un vot critic, un vot ce indică vectorul de poziţie al unei generaţii întregii… Bravo!
Şi om trăi, şi om vedea ce a însemnat această extraordinară zi de 16 noiembrie. O zi care, pe mine, şi nu cred că sunt singurul, m’a făcut să plutesc timp de o săptămână, după aia, să plutesc cu senzaţia plăcută a experienţei unui lucru aproape miraculos… Urmându’l pe Zweig aş numi’o – cu toată modestia – ora astrală a României…”
