Consumul excesiv de alcool este foarte periculos pentru sănătate, însă, din când în când uităm acest lucru şi cădem în capcană. Ieşitul în oraş şi băutul peste măsură pot deveni obiceiuri periculoase care pot afecta starea de sănătate atât pe termen lung, cât şi pe termen scurt: mahmureala de a doua zi.
Deşi există numeroase metode de a scăpa de mahmureli crunte, cea mai sigură dintre ele rămâne să nu bei alcool. Însă, este cunoscut faptul că numeroşi scriitori de talie mondială au fost mari amatori ai băuturilor alcoolice şi, ca orice băutor care se respectă, aveau remediul lor personal pentru mahmureală. Revista „Flavorpill” a descoperit în nişte arhive care erau obiceiurile de după petrecere a unor persoane faimoase precum Hemingway sau Faulkner.
1. Hunter S. Thompson
În anul 2011, revista Playboy a publicat corespondenţa privată dintre autorul cărţii „Fear and Loathing in Las Vegas” şi responsabilii revistei de când acesta colabora cu Playboy. Thompson rămâne faimos pentru pasiunea sa pentru droguri, lucru pe care Terry Gilliam l-a pus foarte bine în scenă în filmul cu acelaşi nume. În 1967, redactorul-şef al revistei Playboy, John Grabee, a primit o scrisoare scrisă de mână care a fost trimisă, se pare, de Thompson de la un hotel din Beverly Hills. Biletul spunea: „Remediul meu pentru mahmureală este de 12 nitriţi de amil (o cutie) şi foarte multe beri.”
Nitritul de amil, cunoscut şi sub numele de popper, este un compus chimic care, odată inhalat, relaxează muşchii şi dilată vasele sanguine; tensiunea arterială scade, ritmul cardiac creşte, producând o senzaţie de caldură şi de euforie care ţine în jur de câteva minute.
Ceea ce Thompson omite este faptul că după ce trece efectul drogului, te alegi cu o mai mare mahmureală.
2. Zelda Fitzgerald
Soţia lui F. Scott Fitzgerald (pe numele ei de fată Zlda Sayre), a fost una dintre persoanele iconice ale anilor ’20, dar avea o mare problemă cu alcoolul – îşi începea ziua cu un cocktail din votcă şi limonadă. Remediul său împotriva mahmurelii: o baie fierbinte şi apoi… din nou un pahar de votcă.
Alcoolismul a împins-o pe Zelda în depresie şi a fost diagnosticată ulterior cu schizofrenie. A murit la 47 de ani într-un incendiu care a cuprins spitalul de psihiatrie în care era internată. Tot alcoolismul îi distrusese viaţa şi soţului ei care a murit în anul 1940 în urma celui de-al doilea infarct miocardic suferit.
3. William Faulkner
Autorul cărţii „Zgomotul şi furia” şi câştigătorul premiului Nobel pentru literatură a avut o mare problemă cu alcoolul; de fiecare dată când termina un proiect (şi a fost un scriitor destul de prolific) sărbătorea câteva zile la rând. Se pare că la un moment dat a adormit cu mâna lângă un radiator şi era cât pe ce să ardă de viu.
Deşi era un mare băutor, Faulker, spre deosebire de alţii, era mai realist. În timpul unei conferinţe în anul 1957 a explicat care era „trucul” său pentru a scăpa de mahmureală: „Cred că oricine – pictor, muzician, scriitor – lucrează cu un fel de furie nebună. Este posedat. Se poate trezi vlăguit, mahmur, suferind, dar dacă se apucă să facă ceea ce ştie el mai bine nu mai simte nici durerea, nici mahmureala pentru că e mult prea ocupat.”
4. Anthony Burgess
Autorul englez, cunoscut pentru cartea sa „Portocala mecanică”, era un mare băutor şi obişnuia să îşi înfrângă mahmurelile cu şi mai mult alcool – un cocktail făcut în casă cu ajutorul căruia, susţinea el, îi trecea instantaneu durerea de cap: faimosul Hangman’s Blood (”Sângele spânzuratului „).
Deşi se crede că acest cocktail a fost creaţia lui Richard Huges care îl menţiona în romanul său „A High Wind in Jamaica” (1929), Burgess l-a amintit într-un interviu acordat ziarului „The Guardian” în 1960: „ Într-o halbă turnaţi măsuri duble din următoarele băuturi, în următoarea ordine: gin, whisky, rom, coniac. Adăugaţi o sticlă mică de bere neagră şi acoperiţi tot amestecul cu şampanie. Este o băutură foarte bună, induce o euforie oarecum metafizică şi te vindecă aproape de fiecare dată de mahmureală.”
5. Ernest Hemingway
Hemingway este considerat a fi principalul rival stilistic al lui Faulkner, dar ar fi putut, la fel de bine, să concureze pentru cel mai mare împătimit al băuturii. Hemingway era un cunoscut petrecăreţ şi toată lumea îi ştia pasiunea pentru alcool. Acesta avea propriile remedii împotriva mahmurelii care (surpriză!) conţineau şi mai mult alcool. Legenda spune că una dintre combinaţiile sale favorite conţinea suc de roşii şi bere, dar cea mai credibilă metodă dintre toate, despre care aminteşte în textele sale, şi care răpune mahmureala este absinthul.
Hemingway şi-a botezat un astfel de cocktail după numele unei scrieri de-ale lui – „Moarte după-amiaza”, care povesteşte experienţa sa la coridele de tauri din Spania. Nu ştim dacă vindecă, într-adevăr, mahmureala, dar cu siguranţă te întoarce la starea de ebrietate – reţeta scriitorului conţine „o măsură de absinth într-un pahar de şampanie. Adăugaţi şampanie îngheţată până când capătă opalescenţa specifică laptelui. Beţi trei sau cinci pahare, dar lent.”