Dacă megamiliardarii Bill Gates – US, sau Carlos Slim – MEXIC, şi-ar transforma toată averea în bani lichizi şi ar cheltui un milion de dolari pe zi, ar avea nevoie de mai mult de 200 de ani pentru a o cheltui pe toată. Acesta este unul dintre exemplele cu ajutorul căruia organizația Intermon Oxfam încearcă să explice diferenţele majore între bogați și săraci care există în ziua de azi.
Peste 3 milioane de dolari dobândă pe zi
Acest ONG estimează deasemenea că Amancio Ortega, cel mai bogat om din Spania (proprietarul INDITEX din care face parte și ZARA) şi al treilea la nivel mondial, ar avea nevoie de 172 de ani, cheltuind un milion de dolari zilnic, pentru a-şi epuiza toţi banii, dacă mâine ar decide să-şi convertească toată averea în bani lichizi.
Totuşi, această decizie nu ar fi o opţiune foarte inteligentă. Conform calculelor făcute de Oxfam, dobânzile care îi alimentează averea ar putea ajunge la 3,3 milioane de dolari zilnic, chiar dacă şi-ar investi banii într-un cont de economii dintre cele mai modeste (cu o dobândă de doar 1,95%).
CRIZA îmbogățește bogații
ONG-ul Oxfam a atras atenţia asupra faptului că actuala criză financiară internaţională a facilitat dezvoltarea unor diferenţe şi mai mari între oamenii bogaţi şi cei săraci, numărul miliardarilor dublându-se din 2008 până astăzi.
În Spania, cele mai bogate 20 de persoane şi-au sporit averile în ultimul an cu 15,450 milioane de dolari, cu mai mult de 1,760,000 de dolari pe oră; astfel, aceştia deţin la fel de mulţi bani ca 30% dintre cei mai săraci oameni din lume, adică aproximativ 14 milioane de persoane la un loc.
Milionari în Africa
Astăzi există 16 persoane miliardare în Africa Subsahariană care convieţuiesc alături de cele 358 de milioane de oameni care trăiesc într-o sărăcie de nedescris. Un studiu realizat de către Oxfam la începutul anului 2014 arată că cele 85 cele mai bogate persoane din lume deţin o avere echivalentă cu jumătatea cea mai săracă a populaţiei mondiale. Graficul supranumit „paharul de şampanie”, elaborat de UNICEF, pune în prim-plam faptul că o mare parte veniturilor la nivel mondial ajung în mâinile celor bogaţi, în timp ce majoritatea populaţiei are un procentaj de venit incomparabil mai redus şi reprezintă „piciorul” paharului.
Creşterea inegalităţii
Ţări precum India, China sau Nigeria reprezintă trei dintre ţările cu economii naţionale în curs de dezvoltare, cu populaţie numeroasă şi cu o creştere mai rapidă a acesteia, comparativ cu ţările occidentale. Conform studiilor ONG-ului, datele aduc în prim-plan faptul că, încă o dată, beneficiile creşterii venitului ajung la membrii cei mai bogaţi ai societăţii, augmentând şi mai mult diferenţele existente. Doar în aceste trei ţări, mai mult de 1,100 de milioane de oameni (16% din populaţia mondială) deţin venituri care scad procentual.
Diferenţe salariale între bărbaţi şi femei
La nivel mondial, diferenţele salariale dintre bărbaţi şi femei continuă să fie destul de semnificative. Salariul unei femei este, în medie, cu de la 10% până la 30% mai mic decât salariul unui bărbat, în contextul în care cei doi ocupă acelaşi post.
Recent, această diferenţă a început să scadă, însă, dacă se menţine acelaşi coeficient de scădere, ar fi necesari 75 de ani pentru a se ajunge la egalitate salarială între femei şi bărbaţi.
Lipsa egalitarismului
În cartea „The Spirit Level: Why More Equal Societies Almost Always Do Better”, Kate Pickett şi Richard Wilkinson demonstrează faptul că ţările cu un nivel mai ridicat al inegalităţii veniturilor cunosc o serie de probleme sociale care nu sunt întâlnite în ţările egalitariste.
Venitul din muncă – mai mic
Începând cu anul 1990, atât în ţările cu venituri mici, cât şi în cele cu venituri medii sau mari, câştigurile încasate de la locul de muncă reprezintă un procentaj din ce în ce mai mic din PIB, iar un procentaj din ce în ce mai mare din PIB provine din capital; acest lucru augmentează diferenţele materiale dintre cei bogaţi şi cei săraci.