Vă pun o întrebare, la care vă invit să meditaţi: credeţi că este bine ca justiţia să meargă până în pânzele albe, pentru demascarea infracţiunilor la vârful politicii şi economiei româneşti, în timpul campaniei electorale?
O vorbă înţeleaptă spune că omul nu poate apăra tot timpul adevărul, pentru că, uneori, mai trebuie să se şi hrănească cu el. Altfel spus, cât ar fi adevărul de important pentru viaţa lui, e nevoie de momente în care adevărul însuşi să-şi arate efectele benefice asupra existenţei omului. Să-i hrănească existenţa. Şi nu cred că e cazul să facem filozofie pe acest subiect. De fapt, doresc doar să atrag atenţia asupra unor realităţi privind derularea actualei campanii electorale. Adevăruri dureroase, zic eu.
Aş începe prin a remarca totala schimbare de atmosferă electorală, în comparaţie cu ceea din campaniile de până acum. În primul rând frapează sărăcia de imagini cu candidaţi, în spaţiile publice. Afişele sunt atât de puţine la număr, că abia dacă te întâmpină vreunul pe arterele principale sau prin intersecţii de străzi. Cine nu-şi aminteşte de ploaia de poze cu candidaţi, portrete ori împreună cu grupuri de susţinători? Le vedeai acolo unde te aşteptai, dar mai ales unde nu te aşteptai. Faimoasele benere de altădată au intrat la apă – efect al austerităţii ce bântuie prin partidele politice. Ce să mai vorbim de marile mitinguri ce înviorau altădată oamenii, membri sau nu de partid? Ei bine, în această toamnă, se poartă cu precădere întâlniri electorale în spaţii închise, cu susţinători convinşi de candidatul lor – cel mai bun şi singurul cu şanse reale la victoria finală. Aproape copilăresc jocul ăsta de-a preşedintele, în anul de graţie 2014!
În schimb, televiziunile şi domeniile virtuale sunt extrem de agitate. Discuţiile curg fluviu, pe rând, pe orice canal, ori în acelaşi timp pe mai multe canale. Dar, de când propaganda a înlocuit jurnalismul (nu doar în campanii electorale), subiectele politice sunt de două feluri, în funcţie de al cui este postul respectiv: cel mai bun e al nostru, cei mai răi sunt ceilalţi. Alegeţi fraţilor! Pe cine? Ce întrebare! Se înţelege, pe-al nostru. Numai el vă poate scăpa de ceilalţi. Numai ai noştri pot să-i pună cu botul pe labe pe cei care şi-au bătut joc de ţară, doamnelor şi domnilor alegători! În ce priveşte internetul, joaca de-a preşedintele este doar întrecere statistică cu numere de vizitatori. Aşadar, la televiziuni şi pe internet, orice glume şi glumiţe, fiţe şi răsfiţe, numai confruntări de programe prezidenţial-naţionale, între candidaţi, nu!
Bun, şi ce legătură au toate astea cu actul justiţiar? Simplu. E vorba de simultanul acestui act, în ultimul timp, cu o campanie electorală atipică. Altfel spus, Justiţia s-a pus cu parchetele pe clasa politică şi oamenii de afaceri, când le era lumea mai dragă. Tocmai acum, când şi unii, şi alţii trec prin testul alegerilor. Înţelegeţi ce vreau să spun… E bine? E rău? Vom vedea. Dar riscul este ca această campanie, până acum neatractivă şi lipsită de entuziasm popular, să fie total eclipsată de campania justiţiară. Şi-atunci ne vom întreba: chiar trebuia, înaintea prezidenţialelor, să aflăm atâtea adevăruri dureroase din România? Ne vor putea hrăni aceste adevăruri în zilele ce vor veni?
