Bani, faimă, plăcere, un corp de invidiat dar mai ales o viață lungă. Cam acestea sunt dorințele mitice ale oricărui individ în noul mileniu.
Un vis american care propune imortalitatea, o iluzie a unei vieți lungi și lipsite de orice durere. O nebunie mincinoasă. Aceasta este teoria expusă de profesorul Ezekiel Emanuel, director al Departamentului de Bio-etică Clinică al Institutului Național de Sănătate american, într-un interviu pentru The Atlantic. „Este preferabil să trăiești până la maxim 75 de ani”, spune Emanuel, un nume de referință în etica medicală mondială. Iată de ce.
Trăiești mai mult dar nu neapărat mai bine
În anii optzeci, profesorul James F Fries a enunțat teoria compresiei morbidității, în care toată lumea a vrut să creadă. O viață mai lungă și mai bună, o moarte fără durere. Nimic mai fals, spune Ezekiel Emanuel. Realitatea este că o viață mai lungă presupune mai mult timp pentru a trăi bolnavi, așa cum arată un studiu al Universității Harvard condus de profesorul Eileen Crimmins. „Medicina nu a încetinit procesul îmbătrânirii, ci pe cel al morții”, sugerează Emanuel.
Creierul nu va mai funcționa la fel
Pe măsură ce îmbătrânim, posibilitatea de a suferi de o boală neurodegenerativă crește. Chiar dacă ne numărăm printre norocoșii care nu sunt diagnosticați cu o boală neurologică, nu putem evita pierderile de memorie, încetinirea gândirii și greutatea de a rezolva probleme, specifice bătrâneții. „Creativitatea, originalitatea și productivitatea noastră scad dramatic după 75 de ani”, spune Emanuel Ezekiel.
Am dat deja ce era mai bun
Cei mai mulți profesionali ajung la un punct culminant al carierei lor la aproximativ 20 de ani după ce încep munca. De aici încolo, spune profesorul american, abilitățile, dorința de afirmare și creativitatea descresc înspre pensionare. Stă dovadă greutatea cu care adulții trecuți de prima tinerețe reușesc să capete abilități și chiar să învețe limbi străine noi.
Așteptările și ambițiile se schimbă
Pe măsură ce înaintează în vârstă, majoritatea oamenilor devin conservatori, acțiunile lor se limitează la capacități și pun mare preț pe asigurarea confortului zilnic. Sunt acțiuni inconștiente dar care le schimbă ritmul vieții. Nu se mai aventurează în acțiuni pe care știu că nu le pot termina, se arată în interviul The Atlantic.
O bătrânețe lungă presupune eforturi pentru întreaga familie
Evoluția naturală a vieții din trecut susținea înlocuirea bătrânilor cu adulți în stare să le ducă sarcinile mai departe. Astăzi suntem generația sandviș, dovadă stă familia regală britanică, în care un bătrân e înlocuit de un alt bătrân, spune profesorul de bioetică. „Adulții capabili de azi au grijă de copii și de bătrâni în același timp. O mare greutate pe umerii lor”, crede el.
Fără medici după 75 de ani
Un discurs cât se poate de realist dar nu trist al profesorului american care plănuiește să își aplice teoria pe propria viață. „Nu am de gând să mă sinucid. Împlinesc 75 de ani și pur și simplu nu mai fac nimic să îmi prelungesc existența. Reduc la maxim vizitele medicale, nu fac analize și nu tratez forme de boli incurabile. Până atunci plănuiesc să trăiesc o viață plină, să îmi văd copiii mari și să îmi cunosc nepoții. Să iubesc și să fiu iubit”, spune Ezekiel care tocmai ce a escaladat vârful Kilimanjaro la 57 de ani .
