Întrebarea care în acest moment se află pe buzele multor români este legată de alegerile prezidențiale. În condițiile în care ultimii ani au trecut într-un mod nu prea pozitiv, întrebarea ”Cine sunt oamenii care vor să ne reprezinte țara?” pare destul de potrivită. Ne dorim cu toții să știm cine sunt acești oameni, de unde vin și ce vor să dea și să primească.
Cine va fi, totuși, candidatul dreptei cu cele mai mari șanse de a intra în turul doi: Iohannis, Macovei, Udrea sau poate chiar outsiderul Predoiu ținut încă la încălzire în caz de avarie? De notat deruta și demotivarea instalate la vârful ACL. Liderii PDL și PNL nu par convinși că Iohannis este cea mai bună alegere.
De partea cealaltă, aflat într-o sufocantă campanie non-stop, Victor Ponta comite gafe și abuzuri. Chiar și așa, unii îl văd deja președinte, alții cred că nu s-a spus chiar totul despre el. Cuvântul care caracterizează cel mai bine dreapta acum este confuzie, iar stânga nesiguranță.
Cum au evoluat până azi principalii actori, la ce ne putem aștepta și câteva informații de culise:
Victor Ponta
Devine tot mai evident jocul executat în tandem cu Traian Băsescu. I s-ar putea spune blat, dar într-un sens ceva mai sofisticat. Nu e genul de înțelegere clasică. Competiția se reduce la Ponta-Băsescu-Udrea, ceilalți nu există. Aici e cheia. Meciul se duce între ei, cei trei ocupă tot ringul astfel ca Iohannis și Macovei se văd declasați, reduși la postura de spectatori.
Regia se vede cel mai bine la televizor. Udrea apare peste tot, în lungi transmisii live ori la dezbaterile de seara, inclusiv la televiziunile controlate de partidul-stat. Ponta agită cât poate tema antibăsismului din simplul motiv că Băsescu îi ofera toată muniția necesară, perfect conștient că dacă i s-ar lua retorica anti-băsistă, candidatul PSD nu ar avea ce să spună publicului. Nu doar televiziunile, ci un întreg sistem lucrează azi pentru Ponta și Udrea. Este însă un duel creat artificial, un teatru de păpuși regizat de sforari din umbră.
Ce poate fi mai elocvent decât amenințarea cu dezbrăcarea unor candidați care au lucruri ascunse în CV? În colimatorul președintelui se aflaă, foarte probabil, detalii din trecutul lui Ponta. Rezumată, campania de până acum este un remake pesedist clasic: aroganță, acțiuni în forță, abuz de putere, populism fără limită și propagandă neagră din greu. Ponta a călcat toate liniile roșii, apelând la arme interzise, introducând tema ortodoxismului în discursul electoral pentru a sublinia diferența de Iohannis, lutheran declarat.
Chiar dacă mimează relaxare când afirmă că își va lua popcorn la turul I, se agită cam prea tare pe Facebook și în general după voturile dreptei – fără de care nu atinge masa critică – pentru a nu citi în aroganța sa semnele unor temeri legitime. În caz că stă sub partid în sondaje, aveți imaginea completă.
Cel mai puternic candidat ar putea fi măcinat în realitate de coșmarul unui eșec la limită, după model Năstase sau Geoană. Un moment important al campaniei îl reprezintă ordonanța prin care partidul-stat suspendă 45 de zile legea antimigrație. Cu toate abuzurile și gafele sale, continuă să aibă cele mai mari șanse.
Elena Udrea
Este candidatul care nu ar fi trebuit să existe. Deși era clar că vrea de ceva vreme, la un moment dat părea convinsa să se țină deoparte. Traian Băsescu însuși ar fi dat asigurări că nu o va susține niciodată. Ori a mințit având tot timpul planul candidaturii ei în minte, ori a spus adevărul, dar nu a avut puterea să se debaraseze până la capăt de Udrea. Greu de stabilit acum ce s-a întâmplat, dar episodul susținerii candidaturii Elenei Udrea la președinție va rămâne pentru mult timp unul din cele mai stranii și inexplicabile gesturi ale șefului statului.
Cum a reușit Udrea să mobilizeze atâtea resurse în sprijinul ei? De unde dispune de atâția bani de imagine favorabilă? De unde atâta influență? Cu un important aparat de propagandă și de susținere instituțională așezat în spatele ei, Udrea gesticulează tot necredibil spre ridicol. Se fac eforturi monumentale pentru a fi impusă drept opțiune viabilă în ciuda unei realități triste.
Ea l-a propus pe Diaconescu candidatul PMP și tot ea l-a fortat să se retragă, ceea ce l-a determinat pe Diaconescu să se aventureze într-o scurta candidatură de independent la care a renunțat repede pentru a anunța că o susține pe Udrea! Curat sindrom Stockholm, cu victima sedusă de călău! Ce noua funcție i s-a mai promis nefericitului Diaconescu? În politica, totul poate fi, la o adică, cumpărat.
Klaus Iohannis
Cine este cu adevărat candidatul ACL? Sasul tăcut și efficient, anti-modelul băsismului conflictual și antipodal gargarei pontiste sau un banal lider provincial care își ascunde golurile prin lungi tăceri și răspunsuri lapidare, cel mult bun să administreze un orășel, dar fără viziunea și anvergura necesare șefului de stat? Nici măcar noul său partid, ACL, nu știe sigur cine e candidatul votat cu entuziasm la congresul înfrățirii PDL-PNL.
Acest fost profesor de fizică, fost inspector școlar, nu pare pregătit pentru saltul de la nivelul ideilor administrației locale la ceva mai mult. Nu am prea înțeles ce crede despre relațiile cu Rusia, despre gazele de șist, mai ales că a debutat cu răspunsuri stranii pe cele două teme sensibile. Nu știm cum gândește pe teme majore în general, nu a elaborat convingător în afara unor lozinci și răspunsuri standard.
Iohannis s-a remarcat până acum printr-o lipsă totală de empatie, afișând o atitudine de roboțel german lipsit de imaginație și fără mare apetență pentru interacțiunea cu oamenii. A se vedea imaginile de la mitingul ACL împotriva suspendării temporare a legii antimigrație când întoarce spatele unor jurnaliști dornici să îi pună întrebări. De notat scenele când pasează, în timpul peregrinărilor sale prin țară, memoriile primite de la diverși cetățeni către consilierii săi.
Nimeni nu trage cu adevarat pentru candidatul ACL, deoarece nici liberalii, cu atât mai puțin pedeliștii, nu par vrăjiti de figura neamțului. La toate acestea se adaugă starea de incertitudine generată de vulnerabilitățile juridice ale primarului de Sibiu, temerea că vor trebui să îl schimbe dacă Iohannis pierde cumva procesul cu ANI.
Monica Macovei
Candidatura ei poate fi privită din două perspective diametral opuse. Cei care o susțin cred că este singura cu adevărat altfel decât restul candidaților, apărătoare neînfricată a justiției și statului de drept, cu principia și valori urmărite tenace de-a lungul carierei sale, pentru care merită să votezi.
Este opinia împărtășită de o elită intelectuală, ultra-minoritară în raport cu masa alegătorilor. De cealaltă parte, toți adversarii ei îi vor delegitima orice demers de acum încolo pe motiv că poporul a concediat-o, că ideile sale nu se bucură de susținere și că e prost văzută în țară. S-ar pierde așadar un om valoros și integru din ambiția deșartă de a alerga într-o cursă fără șanse reale de a lua un scor onorabil.
Macovei prezintă singurul discurs cu adevărat antisistem. Este firul de nisip plasat în roțile uzatului mecansim politic romănesc. Poate să îl gripeze sau să sfârșească strivită. Poate și din acest motiv, Traian Basescu nu s-a aratat deloc incantat de candidatura fostului ministru al justitiei. Potrivit unor informații, Macovei ar fi refuzat să îl consulte în zilele de dinaintea lansării, ceea ce l-ar fi deranjat teribil pe șeful statului.
Sursa: hotnews.ro