Chilia Părintelui Arsenie Boca a rămas ca o mărturie nestinsă a viețuirii sale isihaste în Munții Sâmbetei, spre mângâierea tuturor celor care îi calcă pragul. Chilia părintelui se află în Munții Făgăraș, pe Valea Sâmbetei, aproape de Cabana Sâmbăta. Chilia părintelui a rămas până astăzi un loc de pelerinaj unde credincioşii se roagă, pun o floare sau aprind o lumânare.
“Cât de frumoase sunt pe munţi picioarele trimisului care vesteşte pacea, a solului de veste bună, care dă de ştire mântuirea.” (Isaia 52, 7) Chilia sa de pustnic este un loc aproape inaccesibil, săpat în jgheabul unor pereţi prăpăstioşi de stâncă, pe care părintele sculptase chipul Maicii Domnului, transformând sălbăticia munţilor în altar de rugăciune şi meditaţie.
Părintele şi-a început chilia în timp ce se afla la Mănăstirea Sâmbăta. În anul 1943, la izvorul Văii Sâmbăta, lângă un povârniș aproape vertical, Părintele Arsenie Boca terasează stânca, foarte abruptă pe această parte a muntelui.
În interiorul masivului de piatră, el scobește o deschizătură pe care o lărgește în interior, cu intenția de a realiza o chilie în inima muntelui.
Povestea chiliei
Nu părintele a săpat singur chilia, așa cum se crede. Părintele a lucrat cu oameni. În interiorul masivului, ”scobește” o deschizătură cu înălțimea de 1,65-1,75 de metri și lățimea de 0.80 de metri, pe care o lărgește în interior, cu intenția de a realize o chilie în ”inima” muntelui. Ivindu-se fisuri în stâncă, construiește o schelă suspendată în față, spre cursul văii și sapă o deschidere boltită de aproape 2 metri, înaintează cam un metru, după care lucrarea se oprește.
Chilia e un început, un hol din care urma să se desfacă o cameră în stânga.
„A renuntat pentru că a constatat că se infiltrează apa. Părintele a renuntat la această lucrare și din motivul acesta, dar și din teama de a nu se face o legatură greșită între partizanii care se ascundeau prin acesti munți și el. Părintele Arsenie Boca a fixat un loc socotit de retragere, care până la urmă nu a fost de retragere, nici pentru el și nici pentru altcineva, pentru că e în apropiere o cabană turistică.” (Arhimandritul Teofil Paraian)
Sursa: crestinortodox.ro
Comunicat public din partea Patriarhiei Române
Dragi credincioşi, sunt Preafericirea Mea Daniel şi în calitate de patriarh al Bisericii Ortodoxe Române vă înştiinţez că suntem în pragul colapsului: ţara noastră a rămas fără resurse de ċăċat!
Din cauza sărbatorilor ortodoxe din ultimele săptămâni, rezerva de ċăċat a României a fost epuizată. Deşi existau câteva diferenţe de opinie între membrii Sfântului Sinod, când a fost vorba de mâncat ċăċat, cu toţii au ajuns la un consens şi nimeni nu a mai ţinut cont de funcţie, vârstă şi simpatii, toţi aceştia trecând direct la înfulecat.
Trist este faptul că majoritatea credincioşilor nu s-au mulţumit să consume ċăċat în timpul slujbelor, ci şi-au luat şi câte doi saci pentru acasă. Absolut toţi enoriaşii au mâncat ċăċat în timpul slujbelor, în timpul discuţiilor de pe marginea străzii şi chiar alături de familiile lor, la chermeze, nunţi, botezuri sau cumetrii.
Pasiunea pentru consumul de ċăċat s-a răspândit rapid, astfel că o multitudine de preoţi, diaconi, călugari, episcopi si mitropoliţi s-au apucat, la rândul lor, să mănânce ċăċat. Din păcate pentru ei, zăcămintele de ċăċat ale României au fost epuizate, astfel că doar printr-o minune va mai fi descoperit vreun zăcământ de ċăċat care încă n-a fost consumat în această ţară. În acest mod se poate explica de ce, în ultima perioadă, foarte mulţi credincioşi au început să mănânce ċăċat în afara ţării, chiar şi prin moschei, sinagogi sau temple.
Cu sufletul plin de speranţa că vom identifica un nou zăcământ de ċăċat pe teritoriul ţării noastre, astfel încât să nu fie nevoie sa apelăm la importuri şi gândindu-ne cu evlavie la Bântuitorul nostru Iisus, vă spun „Fiţi binecuvântaţi, fiilor”. Doamne ajută!