„Lacul fără fund”, unul dintre obiectivele cele mai cunoscute din Sibiu, aflat în stațiunea balneoclimaterică Ocna Sibiului și-a primit numele după legendele care îl învăluie. Acestea reprezintă sarea și piperul care atrag cu atât mai mulți turiști.
Se spune că în apa lui au dispărut pentru totdeauna un căruțaș cu căruța trasă de doi cai și o Dacia 1100. O altă idee foarte populară, mai ales printre cei care nu știu să înoate, este aceea că în lacurile de la Ocna nu se poate îneca nimeni pentru că, indiferent dacă știi sau nu să înoți, te ține la suprafață datorită concentrației ridicate de sare din apă.
„Lacul fără Fund (Lemnelor) s-a format pe locul salinei ‘Francisc Grube’, părăsită în 1775 din cauza infiltrațiilor de apă. Suprafața oglinzii de apă este de 1.665 metri pătrați, iar adâncimea maximă de 32,0 metri. Salinitatea apei la suprafață este de 96 g/l, iar la 6 metri, la contactul cu masivul de sare, ajunge la 318 g/l”. Accesul turiștilor în zonă este interzis, fiind o rezervație protejată.
Legendă numai bună de transformat în film de Oscar
Turiștii „vânători de mistere” caută Ocna Sibiului pentru a se caza la Vila Mary-Luisa, veche de 101 ani. Legenda spune că aici ar fi îngropată la subsol Luisa, o fată care s-a sinucis din dragoste deoarece tatăl ei nu i-ar fi permis să se mărite cu un fiu de miner.
Pentru a elucida misterul morții fetei care a dat numele pensiunii, proprietarul, Ștefan Jung, s-a apucat să sape în subsolul vilei în căutarea osemintelor.
Turism în floare
Dincolo de legende, stațiunea Ocna Sibiului reușește să atragă atâtde mulți turiști, încât sibienii au botezat stațiunea „Litoralul Ardealului”.
„Județul Sibiu are multe lucruri deosebite pentru atragerea turiștilor, avem două stațiuni balneoclimaterice, Ocna Sibiului și Bazna. Ocna Sibiului, aflată în apropiere de municipiul reședință de județ, este numită ‘Litoralul Ardealului’. Ce este de remarcat e că și înainte, dar mai ales după ce s-a reabilitat prin finanțare europeană, Ocna Sibiului, localitate cu 4.000 de locuitori, mai ales în week-end-uri, dar îndeosebi pe timpul verii, primește aproape 40.000 de turiști”, a declarat pentru AGERPRES, vicepreședintele Consiliului Județean Sibiu, Ioan Banciu.
Exploatări de sare
Istoria localității se pierde în timp, în epoca romană, când aici se făceau exploatări de sare. Salinele sunt menționate pentru prima dată în anul 1222, printr-un act în care li se permite Cavalerilor Teutoni să transporte sarea extrasă din „salisfodinas que Akana vocantur”. Extracția sării a continuat și în secolele următoare, ultima mină fiind închisă în 1931.
Când minele au fost abandonate, cu timpul s-au prăbușit. Umplute cu apa precipitațiilor, formează lacurile „naturale” (semiantropice) de azi. Cel mai adânc este Lacul Avram Iancu (Ocna Pustie) de circa 130 m adâncime, cel mai sărat este lacul Brâncoveanu cu 425 g/ l, iar cel mai cunoscut este rezervația „Lacul fără fund” formată în mina denumită Sf. Francisc, deschisă în anul 1765, care măsoară în realitate 34,5 m adâncime.
Tratamente benefice pentru sănătatea tuturor
Din vechime, aici vin turiști pentru a se trata sau pentru a face o baie. Atestată la 1263, Ocna Sibiului de azi a apărut într-un document al regelui Ungariei, Ștefan. Primul pacient renumit care a dus faima lacurilor sărate de la Ocna Sibiului în lume a fost ambasadorul împăratului Rudolf al II-lea, acreditat pe lângă Mihai Viteazul, care, în drum spre Constantinopol, a poposit aici pentru a face băi și ulterior a consemnat efectul lor terapeutic. Din 1820, se cunoaște oficial, în urma analizei chimice a apei, că lacurile de la Ocna Sibiului vindecă unele boli.
Sursa: agerpres.ro
