Scriitorul columbian Gabriel Garcia Marquez, laureatul premiului Nobel pentru literatură pe anul 1982, s-a stins la 87 de ani.
Născut pe 6 martie 1927, în localitatea columbiană Aracataca, Gabriel Garcia Marquez a locui în Mexic de câteva decenii și din cauza unui cancer, nu a mai scris nimic de la cel mai recent roman al său, „Memoria de mis putas tristes” („Povestea târfelor mele triste”), apărut în 2004.
„Am început să scriu din întâmplare. Apoi am căzut în capcana de a scrie mai departe din plăcere, iar mai târziu, în altă capcană, şi anume că nimic nu-mi plăcea mai mult pe lume decât să scriu”, spunea Gabriel Garcia Márquez
Gabriel García Marquez a primit premiul Nobel pentru literatură în anul 1982. În nuvelele şi romanele sale se reunesc, în mod firesc, fantasticul şi realităţile de zi cu zi, scriitorul fiind inclus, de altfel, de mulţi critici literari în categoria romancierilor realismului fantastic sud-american. Cel mai popular roman al său este „Un veac de singurătate” (1967), dar foarte cunoscute sunt şi „Cronica unei morţi anunţate” (1981), „Dragostea în vremea holerei” (1985), „Generalul în labirintul său” (1989) şi „Povestea târfelor mele triste” (2004). Scriitorul este cunoscut, de asemenea, şi pentru faptul că este un susţinător al ideologiei comuniste.
Romanul care l-a făcut celebru, „Un veac de singurătate”, l-a scris intr-un an și jumătate, in Mexic. Scriitorul mărturisea într-un interviu că fără soția lui nu ar fi reușit să scrie romanul ce începe cu povestea unei familii care nu mai poate să îl îngrijească pe bătrânul lor bunic, senil. „Fără Mergedes nu aș fi ajuns să scriu cartea asta. Ea s-a ocupat de tot. Eu cumpărasem cu câteva luni înainte o mașină. Am vândut-o și i-am dat ei banii, calculând că ne vor ajunge să trăim vreo șase luni. Dar mi-e mi-a luat un an și jumatate să scriu cartea. Când banii s-au terminat, ea nu mi-a zis nimic. A reușit, nu știu cum, ca măcelarul să îi impumute carne..S-a ocupat de tot ce ar fi trebuit să fac eu, inclusiv sî imi aduca câte un top de hârtie. Niciodată nu au lipsit cele 500 de foi. Ea a fost cea care, odată terminat manuscrisul, l-a trimis prin poștă către Editura Sudamericană” povestea intr-un interviu Gabriel Garcia Marquez.
