ANALIZĂ Porcul sibian de Bazna pe cale de dispariție la noi și căutat la export

Două rase de porci românești, Bazna și Mangalița, sunt tot mai căutate la export, după ce europenii au descoperit că au carnea la fel de sănătoasă ca a somonilor, fără toxine și cu puțin colesterol. Însă nu fermierii români sunt cei care s-au îmbogățit din comerțul cu acești porci. În timp ce Ungaria exportă carne de zeci de milioane de euro, în România aceste rase valoroase au ajuns în pragul dispariției, anunta digi24.ro.

Bazna și Mangalița sunt crescuți, în libertate, prin păduri și pe pajiști, și se hrănesc cu iarbă, rădăcini, ghinde și ciuperci.

„Este o carne de lux, este un nou trend pe piața europeană”, spune Vasile Băcilă, președintele Autorității Naționale pentru Ameliorare și Reproducție în Zootehnie.

Istoria porcului de Bazna

Bazna, județul Sibiu. Un sat săsesc, din inima Ardealului, în trecut renumit pentru creșterea porcilor. Acum o localitate săracă, fără identitate. Povestea porcului de Bazna a început în secolul 19, atunci când un grup de muncitori englezi construiau calea ferate Sibiu-Mediaș. În drum spre Ardeal, britanicii au luat și doi porci din rasa Berk cu care voiau să pună bazele unei ferme. Cum scroafa a murit în timpul călătoriei, englezii au împerechiat vierul Berk cu o Mangalița locală. Așa a apărut un porc negru cu dungi albe. Porcul de Bazna.

„La vremea respectivă, porcul ăsta a făcut senzație. Când mergeau băznenii la târg prima data se cumpăra porcul de Bazna. S-a dovedit că e foarte gustoasă carnea”, spune Albert Binder, crescător de porci Bazna.

Localnicii au început să crească acești porci pentru că dădeau mai multă carne decât cei din rasa Mangalița. În decurs de un secol, porcul de Bazna ajunsese să populeze majoritatea gospodăriilor din Ardeal.

„Fiecare gospodar se lăuda cât de groasă e slănina, pentru că slănina era alimentul pe care îl consumau un an întreg”, spune Ioan Haș, directorul Stațiunii de Cercetări Agricole Turda.

Sătenii au renunțat să crească aceste animale imediat după anul 1989. Patronii abatoarelor nu le mai cumpărau porcii pentru că preferau să cumpere carne ieftină din import.

„Când mergeam la abator cu un porc de peste 200 de kilograme îmi spuneau că nu nu vor să mi-l ia că are slănina prea groasă, grăsime prea multă”, spune Albert Binder.

În prezent, în sat au mai rămas doar câțiva crescători de Bazna. Unul dintre aceștia este un sas, Albert Binder. În tinerețe avea peste 40 de animale. Acum, în gospodăria sa mai creşte două scroafe și cinci purcei, cât să ducă mai departe tradiţia.

„La vârsta mea de 70 de ani nu mai am power-ul ăla ca în tinerețe. Și eu mai țin pentru mine, așa, încă două scroafe și pentru gospodăria proprie”, spune el.

„De mult timp s-a ocupat cu asta. E o chestie tradițională a Baznei, aparține de comuna Bazna”, spune soția lui, Ecaterina.

Mulți dintre fermierii din Bazna erau sași. În timpul celui de-al doilea război mondial au fost înrolați în armata lui Hitler și au murit pe front. Printre victime au fost și rudele lui Albert Binder.

În biserica evanghelică din localitate sasul are un tablou cu rudele sale, în uniformă militară nazistă.

Cu porcii pe trotuar

Sașii care s-au întors de pe front au fugit în Germania, de teama rușilor. Au luat cu ei și porcii de Bazna și, în Germania, au creat o nouă rasă, Schwebishal, foarte apreciată pentru gustul și calitatea cărnii. Unul dintre nemții care fac afaceri cu porci Schwebishal este Rudolf Buhler. Ca să își popularizeze bussines-ul, Buller a avut o idee inedită.

„A încărcat două remorci cu peste 100 de porci șI l-a descărcat la Stuttgart în zona pietonală. O groază de cetățeni care erau la plimbare prin oraș nu știau cum apar porcii ăștia din senin acolo și s-a vorbit o săptămână de acțiunea lui”, spune Albert Binder.

Buller a fost amendat pentru tulburarea liniștii publice, dar a câștigat înzecit. Ferma sa a căpătat notorietate și, în prezent, Asociația Crescătorilor de Schwebishal vinde peste 4.000 de animale pe săptămână.

„Acum crescătorii de Schwebishal sunt peste 600 și anual se întâlnesc la o masă festivă și cifra lor de afaceri este între 80 și 120 de milioane de euro”, spune Albert Binder.

Însă, în România nu există nicio inițiativă de promovare a raselor traditionale de porci. Gheorghe Lica este viceprimarul comunei Bazna. El susține că primăria nu poate să facă nimic pentru ca porcul de Bazna să devină un simbol local.

„Nu avem nici posibilitatea financiară pentru a susține aceste specii de porci și nici condițiile pentru a fi dezvoltată această rasă”, spune Sincron Gheorghe Lica.

Viceprimarul susține că statul trebuie să ia, urgent, măsuri. În caz contrar, această rasă valoroasă va dispărea.

„Statul român, din punctul meu de vedere, are obligația morală pentru că porcul de Bazna este considerat un brand național”, spune el.

În ultimii ani, tot mai mulți oieri sibieni cresc la stâne, pe lângă mioare, și porci de Bazna. Unul dintre aceștia este Marcel Andrei, președintele Sindicatului Crescătorilor de Ovine din România. Andrei s-a apucat de afacere pentru că slănina, alimentul preferat al ciobanilor, s-a scumpit foarte mult, iar porcii româneşti o au din belșug.

„La crescătorii de oi una din mâncarea de bază este slănina. La rasele de carne am ajuns să mă duc să cumpăr de la măcelării, le spuneam șorlic că numai slănină nu era, și dădeam 15 lei pe kilogram. Atunci am zis, de ce să nu țin eu porcul nostru?”, spune Marcel Andrei.

Oamenii care au reînviat tradiția

Adrian Scumpu este un cioban din satul Boian, județul Sibiu. De mai bine de patru ani, a început o afacere, cu porci Bazna și Mangalița.

„Nu i-am dus în târg niciodată. De aici de la stână îi vând”, spune Adrian Scumpu.

Ciobanul a ales acești porci pentru că se cresc ușor, sub cerul liber, ca oile, și sunt rezistenţi la frig și la boli. Cererea este mare, purceii se vând și pe Internet. Scumpu consideră că autoritățile au greșit pentru că nu i-au încurajat pe țărani să crească rasele tradiționale de animale.

„Au venit străinii cu porcii ăia albi și noi am pus botul. Și am adus oi d-alea de rasă, la una e cald, la una e frig, nu rezista. Ăștia sunt aici crescuți, îs adaptați la mediul nostru, am adus și berbeci, au murit pe dealurile astea, la unii le-a fost cald, la unii frig”, spune Nicolae Scumpu.

Adrian Scumpu, fiul său, vrea să dezvolte stâna cu fonduri europene.

„Să ducem mai departe toată afacerea. Să înmulțim dacă putem animalele, dacă se poate să accesăm ceva fonduri europene”, spune Adrian Scumpu.

Județul Alba. O godspodărie pierdută între dealuri este tot ce a rămas din Bucerda, un vechi sat de chiaburi. Satul a fost demolat de comuniști, pământurile au fost confiscate, iar țăranii au fost mutați cu forța la oraș.

„Ceaușescu zicea că hodăile să se termine, să îi adune, să îi bage pe toți în bloc, ca să scoată pâinică de pe terenul ăsta”, spune fermierul Nicolae Cleja.

Acesta este singurul sătean care s-a întors la vatra sa. Stă într-o gospodărie fără curent și își câștigă traiul din creșterea porcilor Bazna și Mangalița.

„Eu nu am pierdut prăsila de Bazna, am ţinut-o până în momentul de faţă. Am avut şi d-aia albii, dar nu a fost carnea bună şi i-am vândut”, spune el.

Dimineaţa, fermierul își lasă animalele să mănânce în pădure, iar seara acestea se întorc singure acasă.

„Ei ştiu că acolo este casa, acolo se întorc seara, se culcă, iar dimineaţa pornesc iarăşi pe traseu în pădure”, spune medicul veterinar Ioan Cleja.

Ioan Cleja, fiul fermierului, susține că la fermă vin clienți și din Germania. Nemții sunt atrași de modul ecologic în care sunt crescute animale.

„În sezonul de vară vin şi îşi cumpără câte un exemplar. La neamţ cât îi ceri, atât îţi dă pe el”, spune Ioan Cleja.

Marea problemă a fermierilor o constituie însa lipsa materialului genetic de calitate.

„Abia am găsit să cumpăr”, spune fermierul Marcel Andrei.

„Prin toate satele am umblat, în trei patru județe, pe aici, până am găsit ultimele exemplare care mai erau. Rasa era practic dispărută”, spune Ioan Cleja.

Turda, județul Cluj. Stațiunea de Cercetare este singura instituție care a conservat fondul genetic la rasele de porci Bazna și Mangalița. În timpul regimului comunist, cercetătorii au păstrat câteva exemplare. Așa se face că aceste rase valoroase nu au dispărut complet din România.

„Am considerat de datoria noastră să menținem aceste stocuri genetice pentru că fac parte din patrimoniul genetic al țării și nu avem voie să îl pierdem”, spune Ioan Haș, directorul stațiunii.

Acum, stațiunea de cercetare vinde vieri și scroafe din rasă pură în întreaga țara. Deși fondurile alocate de la buget pentru conservare sunt insuficiente, cercetătorii au proiecte ambițiose.

„Punem acum la punct și un program de crioconservare a spermei, deci conservare pe termen lung, și aceasta va fi de folos pentru generațiile următoare, mai ales pentru a evita consangvinizarea”, spune Ioan Haș.

Ministerul Agriculturii promite subvenții

Din anul 2014, situația fermierilor s-ar putea îmbunătăți. Ministerul Agriculturii vrea să acorde crescătorilor de Bazna și Mangalița o subvenție de 325 de lei pe cap de animal.

„Ajutorul de minimis trebuie să fie promovat în Monitorul Oficial până la sfârșitul lui 2013. Noi sperăm chiar mai repede, cam în două săptămâni. Banii se pot primi în primul trimestru a lui 2014”, spune Maria Toma, director în Ministerul Agriculturii.

Decizia Ministerului Agriculturii de a sprijini zootehnia vine în contextul în care, în luna noiembrie, China a anunțat că vrea să importe trei milioane de porci, adică 75% din întreaga producție a României. Acest lucru riscă să creeze probleme de aprovizionare pe piața internă.

„Noi astăzi avem în România un deficit între 150.000-200.000 de tone de carne de porc, ceea ce, transpus în capete de porci, înseamnă 3 milioane, poate chiar 4 milioane deficit”, spune Stelian Fuia, fost ministru al Agriculturii.

De fapt, chinezii vor cumpăra porcii tot de la o firmă chinezească. Anul aceasta, Shuanghui Group, cel mai mare producător de carne asiatic, a cumpărat cu 7,1 miliarde de dolari consorțiul american Smithfield, din care a făcut parte și combinatul zootehnic de la Timișoara. Asiaticii au devenit proprietarii combinatului timișorean.

„Era normal să deschidă piața pentru produsele din România pentru că, totuși, această companie chineză crește în România aproape un milion de porci pe an”, spune Stelian Fuia.

Fermierii români solicită Ministerului Agriculturii o strategie pentru relansarea zootehniei.

„Ar trebui să avem în primul rând o politică clară pentru agricultura românească, ceea ce nu avem. La noi tot ceea ce se întâmplă sunt măsuri luate pompieristic”, spune Marcel Andrei.

Crescătorii de animale susțin că afacerile cu Bazna și Mangalița pot să devină de mare viitor.

„Exploatarea celor două rase, în acest moment, reprezintă o nișă care poate fi valorificată foarte bine”, spune Vasile Băcilă, președintele Autorității Naționale pentru Ameliorare și Reproducție în Zootehnie.

Institutul de Economie Agrară a realizat un studiu din care reiese că 75% dintre respondenți ar dori să cumpere carne de Bazna și Mangalița. Problema este că aceste alimente nu se găsesc în magazine.

„Cred că România ar putea câștiga multe milioane de euro, în cazul în care crescătoriile noastre ar crește un număr suficient de mare de animale”, spune Ion Otiman, președintele Institutului de Economie Agrară.

În ultimii 23 de ani, din cauza ignoranței și a lipsei de viziune, autoritățile române au adus în pragul dispariției două rase de porci a căror exploatare ne-ar putea aduce milioane de euro.

În loc să încasăm acești bani, plătim milioane de euro să le salvăm de la dispariție. Până când porcii Bazna și Mangalița vor popula, ca odinioară, gospodariile țăranilor va mai trece timp. Pentru moment, povestea porcului românesc nu are un final fericit.

Sursa: digi24.ro