Scandalul sexual de la Teologie: „REACTIILE CELOR CARORA LE-AM SPUS CE-AM PATIT CU MUNTHIU SI CU IOSU”

Dezgropată după 17 ani, mărturia sibiencei Daniela Prunea, a tulburat apele in lumea bisericească şi reacţiile enoriaşilor nu au întârziat.  marea majoritate s-au exprimat impotriva mărturiei privind abuzurile sexuale pe care Daniela Bergea le-a suferit în timpul facultăţii de Teologie, fiind nevoită să se trasfere la Facultatea de Litere. Cei mai mulţi dintre aceştia consideră că victima abuzurilor trebuia sa tacă, să nu facă deyvăluirile dupa 17 ani şi să ierte. Au fost însă şi voci care i-au recunoscut dreptul sibiencei la eliberare şi chiar oameni care au confirmat dezvăluirile ei. Care au fost însă reacţiile unora dintre cei direct implicaţi?

AICI GASESTI PRIMUL EPISOD AL MARTURIEI DANIELEI PRUNEA

MARTURIA DANIELEI PRUNEA, FOSTA STUDENTA LA TEOLOGIE – episodul doi

VEZI POZITIA PREOTULUI MUNTHIU : Preotul Munthiu despre acuzele de abuz sexual: Astea sunt aberații! O dau în judecată! Să aducă dovezi!

CE SPUNE MITROPOLITUL ARDEALULUI:  Preotul Munthiu a DEMISIONAT din preoţie! Mitropolia face o anchetă în cazul acuzaţiilor de abuz sexual aduse de fosta studentă!

CITESTE SI: Studenta la Teologie în Sibiu, abuzata sexual de duhovnicul ei – EXCLUSIV ONLINE – O marturie cutremuratoare din culisele Facultatii de Teologie

„REACTIILE CELOR CARORA LE-AM SPUS CE-AM PATIT CU MUNTHIU SI CU IOSU”

N-o sa descriu toata conversatiile cu persoanele pe care le-am contactat. .Am selectat doar ce mi s-a parut important de pus in scrisoare.. Sa nu va mire rezultatele, reactiile sunt majoritatea negative, exact ca in carte. Tendinta e ca oamenilor le e mila de agresorii sexuali, nu de victime.

In cartea “The Courage to Heal / A Guide to Women Survivors of Child Sexual Abuse, 1988, ” Ellen Bass and Laura Davis scriu:“E insultator pentru un supravietuitor/victima sa i se ceara sa-l uite pe cel care–a abuzat-o. Acest sfat minimalizeaza si neaga validitatea sentimentelor ei; si totusi ideea iertarii iti va fi impusa intruna de oameni care nu sunt comfortabili cu revolta ta si vor sa te aiba inapoi sub control. /../ Vindecarea depinde mai mult in a fi capabil a te ierta pe tine, nu in a-l ierta pe agresor”(pg.150) “YOU EXPECTED AN EARTHQUAKE, and you got a shiver (ai asteptat un cutremur, si n-ai primit decat un fior) vis-à-vis de reactiile primite)

Exact asa a fost atitudinea majoritatii…

PRIMA PERSOANA pe care am contact-o a fost Pr Decan Mircea Pacurariu ( l-am sunat pe 10 mai, de Izvorul Tamaduirii).

1. Parintelui MIRCEA PACURARIU mi-a spus SA NU MAI SPUN NIMANUI CE I-AM SPUS LUI:” CE MI-AI SPUS TU ASTAZI NU SE SPUNE! “(Nu se spune, dar pe practica? l-as intreba eu acum pe parintele Decan) “CONSIDERA ASTA O CONFESIUNE TOTALA! TE IERT SI TE DEZLEG DE TOATE PACATELE TALE! UITA CE TI S-A INTAMPLAT!” Dansul a uitat, se pare, ca nu nu mai sunt studenta lui, fetita de 22 de ani care l-ar fi ascultat. Sunt adultul de 38 care e plin de furie! Nu l-am sunat sa-i cer permisiunea sa fac publica povestea mea! L-am sunat doar cu motivul de a-i face cunoscut DE CE M-AM TRANSFERAT LA LITERE in toamna lui 1997. Am vrut sa stie cat mai e in viata. Vazusem pe Wikipedia ca are 81 de ani si am vrut sa-i spun pana nu-i prea tarziu. I-am reamintit ca Decanul de la Litere a murit fara sa stie, si n-am vrut sa las sa-mi scape si a doua ocazie…

[related]

Discutia cu Pr Decan a durat vreo 40 de minute. Inainte sa-l sun am presimtit ca n-o sa iasa bine, ca n-o sa-i placa ce-o sa auda. Il sunasem de la scoala (12:50pm la mine, 19:50 ora Romaniei). Imi repetasem in gand versul 3, Psalmul 90: “Ca El te va izbavi din cursa vanatorilor si de cuvantul tulburator”. Vreo 10 minute m-am rugat “si de cuvantul tulburator”. Intr-adevar ma tulburase raspunsul lui. In toata conversatia o singura afirmatie mi-a cazut bine:”Fetito, un cuvant de-al tau acum 16 ani l-ar fi zburat pe Munthiu de la catedrala!” Despre Iosu sau D-l Baciu, portarul, n-a zis nimic. (decat ca-n Iosu avusese incredere). Am incercat sa-i explic ca nu l-am sunat sa-mi faca dreptate, ci sa-i spun de ce-am fugit de la Teologie…ca sa stie. Pr Decan mi-a sugerat “sa-i las in pace pe Munthiu si pe sotia lui, spunandu-mi ca erau separati de 10 ani.  Am fost suprinsa cand am gasit-o pe Dna Munthiu acasa la ea, nu despartita… Intrebarea mea e : De ce i-a aparat Parintele Decan? Inseamna ca m-a crezut cand i-am spus ca ei sunt urmatorii pe lista mea.

2. Reactia doamnei preotese MUNTHIU:

Dna Munthiu era la banca sa-si plateasca facturile. Am asteptat-o 10 minute ca sa poate vorbi cu mine. Nici dansa, nici eu n-am inchis. M-a rugat la fiecare doua minute sa nu scriu aceasta scrisoare, punandu-mi sub semn de intrebare credinta:” Am crezut ca esti o fata credincioasa. Mai bine roaga-te o ora pe zi, decat sa scrii. Scrisul cere timp…sa pui cuvintele in propozitie…propozitiile in paragrafe!” I-am spus ca ma rog, dar ca rugaciunea mea suna asa:” Doamne, daca n-ar fi adevarata, n-ar iesi la iveala aceasta poveste! Tu stii insa ca asa s-a intamplat…Eu am scris, Tu ai grija s-o raspandesti, daca asta e voia Ta”.  Conversatia cu Dna Munthiu a durat 50 de minute… A fost o conversatie care m-a tulburat enorm. N-am mai fost buna de nimic toata ziua de vineri, in urma acestui telefon. Eu am fost stresata, agitata. “ Va dati seama de cat curaj am avut nevoie sa va sun astazi si sa va spun poveste asta, dupa 17 ani ?” Mai sunasem o data, la o saptamana dupa Pasti, dar atunci nu eram pregatita. Ei se grabeau s-o conduca pe Cristiana, asa c-am inchis repede. Ea a fost calma, hotarata, ca si cum s-ar fi asteptat la ce urma sa-i spun.

Intre timp primise scrisoarea in care l-am demascat pe pedofil si-n care am scris ca preotul duhovnic “si-a batut joc de mine, mergand pana la limita monstruozitatii”, ca m-a abuzat mai rau decat pedofilul. S-ar putea ca din cauza asta sa nu-mi fi inchis telefonul in nas dupa 5 minute, ci dupa 50 ? Sa fi fost curioasa sa afle ce-i spun? Au interesat-o toate detaliile, chiar daca s-a indoit de fiecare …A vrut sa-i spun TOT…” Daca e adevarat ce-mi spui, atunci ai trait o adevarata trauma, Dana!”  A incercat orice ca sa ma previna sa scriu si sa fac public continutul acestei scrisori. “ Am s-o trimit la toti preotii din Sibiu!”

“TE ROG SA NU FACI ASA CEVA!” ( mi-a repetat fraza asta de cel putin 20 de ori). Vazand ca eram decisa s-o fac, a schimbat tactica: “Daca scrii, te rog sa nu pui numele sotului”. “Atunci n-are rost sa mai scriu ! Nu mai e valabil ce scriu!”, i-am raspuns. ”O sa apara si numele tau!” „Eu sunt OK, eu am un nume, asa cum si sotul d-voastra are un nume. .Noi existam! Suntem persoane reale! O sa pun numele amandurora!”

Conversatia s-a schimbat in atacuri din partea ei: “Daca-i adevarat ce-mi spui, esti la fel de vinovata ca si sotul meu!”  “ Nu cred. Eu eram fecioara, la 21, pe cand el avea 45 de ani si era preotul meu duhovnic!”  “De ce nu l-ai schimbat ? Eu n-am dat ocazii la chestii de genul asta“ ; “In ce masina s-au intamplat toate astea? “ ; “in ce casa?”  “ in locuinta d-voastra de pe Balcescu”. ..Cand i-am povestit scenariul cu pomul de pe deal, pe care l-am revazut prima oara in 2005, din tren,cand mergeam de la Sibiu la Brasov, si sampania “De ce-ai baut?“ De ce nu iei cu tine in mormant asta? Si eu am secrete pe care le voi lua cu mine in mormant!”  “ Eu am trait ca si in mormant pana acum!“. Mi-a cerut dovezi. “ De ce nu-i cereti sotului dumneavoastra dovezi ca nu-i adevarat ce v-am spus?”

Am reascultat conversatia ( am inregistrat-o, fara sa-i spun) si mi-am notat cateva franturi de fraze de-ale Dnei Munthiu: “ Nu-mi plac anumite expresii de-ale tale, Dana!…Eu nu suport socuri…Te-am crezut o fata credincioasa, politicoasa, cu bun simt…Fiecare rau pe care-l faci in viata o sa-l primesti inapoi…O sa ai pe constiinta cele auzite de mine acum….Ingroapa povestea mai departe…Nu te mustra constiinta de ce-mi faci mie venind acum cu povestea asta? De ce n-ai venit la mine acum 17 ani? ….Esti o fata credincioasa, lasa totul in seama Celui de sus..Ai avut trauma fizice si sufletesti…Dumnezeu este deasupra . roaga-te, spune: Doamne, fa Tu ce-i mai bine si ce crezi! …El stie ce face!….Te rog !( uite n-am folosit cuvantul asta pana acum)….Ascultama! Gandeste-te….Nimeni nu te poate oblige sa faci ce nu ai vrut!…Nu are rost sa iesi dupa atatia ani cu povestea asta si sa-l califici pe sotul meu asa…Eu nu ma pun in locul tau…Eu nu am dat curs unei provocari de genul asta…E un consum extraordinar sa te apuci sa scrii, sa faci propozitiile…Ai fi mai linistita dac-ai ingropa-o !..Nu-ti face bine! Nu stiu de ce, dupa atatia ani..te intreb din nou….Decat sa scrii scrisori lungi, mai bine roaga-te in fiecare zi cate-o ora!…Mie nu mi-ai facut bine in nici un caz…eu am tensiune…Mai gandeste-te, roaga-te….Gandeste-te un pic ce mi-ai facut mie prin acest telefon…

Cele 50 de minute de conversatie s-au incheiat in felul urmator: “ Iti dai seama ce-mi faci mie si lui Cristiana venind cu povestea asta acum? De ce nu mi-ai spus acum 17 ani? Acum sunt bolnava!…Noi traim in Romania, tu esti in America! “ Va dati seama ce mi-a facut mie sotul dumneavoastra? “ “Sotul tau e barbat! Imagineaza-ti ca si pe tine te va suna cineva peste 17 ani cu-o poveste de genul asta..” “De ce faci asta, Dana? “ m-a intrebat. “Ca sa ma eliberez!” “ Cum te vei simti acum, daca ma voi prabusi pe covor si va veni ambulanta dupa mine? Asta a fost ultima ei intrebare, dupa care a inchis politicos…

Si Pr Decan Pacurariu si dna Munthiu m-au sfatuit :” Lasa-l pe Dumnezeu sa-i pedepseasca, daca sunt vinovati” .

Sora si mama mea au fost dure si vulgare, prin comparatie cu d-l Decan si D-na Munthiu.

Mama mea: “Te-ai facut de cacat in tot orasul!” A doua replica:” Tui sa stai pe curul tau!” ( cand i-am spus c-o sa scriu si ce mi-a facut Munthiu). Eu sunt cea care s-a facut de rusine, din punctul lor de vedere. Eu am creat o problema, dupa ei. Problema exista, dar ei nu stiau…doar dupa 23 de ani am avut curajul sa le-o spun…

Asta e reactia surorii mele, in email-ul pe care mi l-a trimis:” Daca nenea Gicu te-a obligat sa-i atingi organul sexual, asta nu inseamna ca te-a violat. De violat poate e responsabill TH, dar si acolo ai avut o varsta matura si te-ai putut opune. Nu te-a sechestrat, nici nu te-a rapit, nici nu te-a legat, nici nu te-a fortat. Ai acceptat cu vointa ta. Asa ca trezeste-te si nu te mai fa de rusine! Crezi ca daca cineva aude mizeriile astea iti da dreptate ?”

Asta e reactia surorii mele care vrea sa devina psiholog-terapeut? Cum ii va trata ea pe copiii abuzati care ii vor cere ajutorul, daca reactioneaza in felul acesta fata de mine?… Ma intreb doar…

As fi vrut sa am o familie care sa ma sprijine in astfel de momente.. .Din pacate, ai mei sunt impotriva mea.

Ca atare, va trebui sa urmez sfatul terapeutei mele:” Intrerupe orice legatura cu ai tai! Nu bani, nu telefon un an de zile! Ca sa te protejezi pe tine, Daniela!” T

DOVADA : EMAIL-ul de mai jos.

Munthiu a incercat acelasi scenariu (pe camp) si cu alte fete. De data asta, insa, nu i-a mers. Am sters numele colegei mele de la Pedagogic care mi-a trimis e-mail-ul de mai jos, pentru protectie….Ea locuieste in Romania.

Date: Thu, 6 Jun 2013 22:57:51 -0700

Subject: Re: Drama cu nenea Gicu- Va rog s-o cititi si sa-mi raspundeti.

To: dprunea@hotmail.com

Draga Dana,

imi pare atat de rau ca ai trecut prin atatea intamplari mizerabile. E bine ca te eliberezi de ele scriindu-ne si vorbind despre ele, demascandu-i pe cei care te-au facut sa suferi si sa te ascunzi de rusine.

Uita tot. Dumnezeu iti cunoaste sufletul si te ocroteste. Te-a ajutat sa-ti schimbi radical viata. Nu stiam ca ai emigrat in State. Care a fost mobilul hotararii tale? Ma bucur ca ai un sot, dat de Dumnezeu, care te intelege si te sprijina. Nici nu stii cat de norocoasa esti.

E bine ca avertizezi lumea. E bine, sa se stie cine sunt faptasii, sa nu mai intinda si altora capcane, sa nu mai faca si altii sa sufere. Iarta si iarta-te ca sa te poti vindeca de resentimente. M-a socat tot ce mi-ai scris, mai ales despre prelati, care ar trebui sa duca o viata apropiata de sfintenie. Si cu mine a incercat Munthiu, zis TH-ul, ceva insa nu i-a mers. M-a asteptat in fata liceului cu masina, pretinzand ca vrea sa-mi arate un camp cu flori minunate. Eu aveam incredere oarba in el. Il consideram un parinte care vrea sa ne faca viata frumoasa. In naivitatea mea am acceptat. Romantismul meu se bucura la ideea de a vedea un camp cu flori. M-a dus in afara orasului la monumentul eroilor …pe dealuri. Acolo a scos o paturica, o sticla de sampanie…si m-a intrebat daca port bichini si daca vreau sa-mi faca o injectie. In momentul acela i-am spus ca vreau sa ma duca la internat urgent. S-a suparat dar n-a avut incotro. Tot drumul m-a rugat sa nu povestesc nimic din ce mi-a spus pe deal. I-am povestit lui Ioan, care din momentul ala l-a detestat. Trebuia sa povestesc, poate nu pateai tu cativa ani mai tarziu…mizeria…nenorocitul ar trebui sa zboare din preotie si el si duhovnicul facultatii zis Duhul. Ma bucur ca iti faci dreptate. Iti doresc tot binele si astept vesti de la tine.

Mult succes, iubire, prieteni adevarati si bucurii.

Te imbratiseaza,…..

EPILOG

Sunt constienta de faptul ca parintii mei nu ma cunosc si ca TOT CE LE SPUN EU DESPRE ABUZUL MEU ( abuzurile de fapt, ca au fost doua) e ceva nou pentru ei. Ei nu stiu cine sunt EU…n-au incercat sa inteleaga (desi stiau) prin cate am trecut eu sa ajung unde-am ajuns ( mi-au interzis sa le reamintesc cat de greu mi-a fost la New York , cand am ramas pe drumuri dupa ce le-am trimis lor toti banii pe care-i aveam)…Stau si ma intreb daca intr-adevar le-a pasat vreodata de mine, fiindca n-au incercat sa ma cunoasca…Da, m-au imbracat, m-au incalcat si mi-au dat de mancare, dar n-au avut timp de mine…SA MA ASCULTE…SA MA INTREBE CINE ERAM…CE VISE AVEAM…CE SE INTAMPLA CU VIATA MEA…M-au lasat in pace! Nu i-a interesat niciodata la ce materie aveam examen sau ce nota am luat, dar au stiut nu numai materia la care picase la examen cumnata mea, ci si numele profesorului..Asta pentru c-au fost preocupati de soarta fratelui meu. Eu, la randul meu, am incercat sa nu le creez probleme si sa ma descurc singura, sa nu mai depind financiar de ei. I-am ajutat cat am putut si de cand sunt in SUA, cu bani, cu excursii in Franta, SUA, Grecia, Eforie ( trei veri consecutive) si, totusi, astea sunt reactiile lor…

Tin sa multumesc tuturor celor care m-au incurajat sa scriu aceasta poveste si m-au sprijinit, mi-au mai corectat din greseli, mi-au sugerat sa pun poze, sa eliminin expresiile vulgare. Ii multumesc, in mod special, sotului meu, ingerul meu pazitor pamantesc.