Ora de Sibiu publica ultima parte a mărturiei fostei studente de la Teologie, abuzată de duhovnicul ei şi forţată să se transfere la o altă facultate pentru a scăpa de presiunile făcute asupra ei de un alt profesor.
Daniela Prunea susţine că motivul pentru care a fugit de la Facultatea de Teologie prin transfer este presiunea psihică la care a fost supusă de către profesorul pr. MIhai Iosu.
AICI GASESTI PRIMUL EPISOD AL MARTURIEI DANIELEI PRUNEA
MARTURIA DANIELEI PRUNEA, FOSTA STUDENTA LA TEOLOGIE – episodul doi
Domnia sa ne-a trimis o somaţie să încetăm publicarea mărturiei Danielei Prunea. Publicăm mai jos somaţia primită de la prof. pr. Mihai Iosu urmată de ultima parte a mărturiei, susţinută şi de o înregistrare video făcută de Daniela Prunea.
Vom publica ulterior si reactiile primite de fosta studentă la Teologie de la foşti profesori, colegi care i-am citit mărturie, fără a le divulga identitatea, exceptand persoanele direct implicate.
Catre
Redactia „ORA DE SIBIU”
In atentia d-Iui Redactor Sef
Subsemnatul Pr. IOSU MIHAl, Lector al Facultatii de Teologie „Andrei Saguna” din cadrul Universitatii „Lucian Blaga” din Sibiu, urmare a articolelor aparute in ultima perioada in ziarul dumneavoastra on-line, articole in care este amintit numele meu, va inaintez prezenta
SOMATIE
prin care va pun in vedere ca, pana la data de 02.09.2013, sa rectificati informatiile si afirmatiile cu caracter defaimator pe care le-ati postat la adresa si cu referire la persoana mea, urmare a aparitiei in presa a unui asa- zis document, nesemnat si, ca urmare, neasumat de catre cineva.
In fapt, numita Prunea-Berghea Daniela, persoana fizica domiciliata in Statele Unite ale Americii, a trimis 0 serie de copii ale unui articol in care numele meu apare, alaturi de al unei alte persoane, intr-o conjunctura menita a aduce prejudicii de imagine unei persoane care nu are nici un fel de legatura cu subiectul in cauza. Pe aceasta cale, va aduc la cunostinta ca informatiile aparute in presa, referitoare la subiectul relatiilor dintre 0 fosta studenta a Facultatii de Teologie din Sibiu si unul dintre preotii din Sibiu, sunt total distincte de persoana mea, preotul si dascalul Iosu Mihai.
Toate afirmatiile aduse in lumina tiparului (poate) de catre Prunea- Berghea Daniela sunt cu totul calomnioase la adresa mea. Totodata, afirm cu tarie ca toate „marturisirile” fostei studente, in ceea ce rna priveste, sunt neadevarate. Mai mult decat atat, informatiile aparute pe site-ul ziarului dumneavoastra nu sunt probate in nici un fel, iar aducerea in fata publicului larg a unor informatii defaimatoare, in scopul de a .Jirani” pofta romanului de senzational, 0 consider 0 lezare a imaginii subsemnatului.
In acelasi timp, in cazul in care ziarul dumneavoastra nu va veri fica
informatiile cu privire la persoana mea, informatii provenite in „imediatul moment”, dupa 17 ani de la falsul scenariu descris, imi rezerv dreptul de a depune plangere penala, atat irnpotriva numitei Prunea-Berghea Daniela, cat
si impotriva redactiei Ora de Sibiu, sub aspectul savarsirii infractiunii de inselaciune, fapta prevazuta de art. 215 din Codul Penal.
In speranta unei bune colaborari in viitor, va asigur de toata consideratia mea.
Cu respect,
Pr. Iosu Mihai
Mărturia unei foste studente la Teologie, episodul cinci
DE CE AM FUGIT DE LA TEOLOGIE
Pe parintele Decan MIRCEA PACURARIU l-am cunoscut inainte de a deveni studenta la Teologie. D-na Profesoara Stroie Eugenia, (Dumnezeu s-o odihneasca in pace!), profesoara mea de practica pedagogica de la liceu, preda simultan si la Teologie (norma partiala) si la Pedagogic in 1994. Dansa ma rugase sa predau o lectie de religie model studentilor de la Teologie. Prin urmare, LECTIA mea DE DIPLOMA ( lectia finala pe care fiecare eleva din liceu trebuia s-o tina la sfarsitul clasei a XIII-a, si a carei nota se adauga la media de BAC) a fost o lectie de religie pe care am predat-o elevilor d-nei invatatoare Grecu ( sotia Profesorului de Lingvistica de la Litere, D-l Grecu), in Aula Facultatii de Teologie, in luna mai, 1994, fiind asistata de studentii din anul 3 (cei din anul 4 erau stresati cu licenta), si de parintele Decan.
Pentru mine a fost o onoare sa predau in Aula Facultatii! Eram deja familiara cu ea, de la serile duhovnicesti amintite inainte, insa rolurile se schimbasera: din banca promovasem eu la catedra din Aula! ( Facusem asta de 3 ori: in 1994, in vara lui 1995 si 1997- in vara lui 1996 am fost plecata in Franta). Daca prima oara “am predat” studentilor teologi, ultimele doua dati “am predat” preotilor veniti vara la reciclare(precizez , am predate inseamna am fost asistata). Predasem tot copiilor de la Scoala 5, pe care-i rugasem sa vina de-acasa din vacanta, fiindca incercam sa-i implinesc dorinta Parintelui Decan. Dansul a fost cel care mi-a propus sa predau ultimele doua lectii.
La sfarsitul lectiei mele din mai 1994, ca si pe vremea serilor duhovnicesti, a fost o sesiune scurta de intrebari si raspunsuri. Un singur comentariu mi-a atras atentia si mi-a ramas in minte pana astazi, facut de-o studenta. Ma criticase, precizand ca Mantuitorul nu ingenunchiase in fata mormantului lui Lazar. Predasem “Invierea lui Lazar”( cred ca le placuse lectia, imi amintesc ca-l imbracasem in pansament alb pe-un baietel din cap pana-n picioare, ca sa semene cu Lazar mort) si facusem o greseala enorma, din punctul ei de vedere! Parintele Decan mi-a luat apararea, spunand:” Domnisoara nu este studenta la Teologie! Este eleva la Pedagogic! Ati putea fi intelegatori cu ea….Daca va deveni studenta la Teologie, isi va putea pune la punct cunostintele (religioase)..” Asa l-am cunoscut pe Parintele Decan, iar in toamna anului 1994, am devenit si eu studenta la Teologie, la sectia de limbi straine: franceza.
Mentionez ca nu mi-au atras nota 10 la IBR (Istoria Bisericii Romane, curs predat de Pr. Decan) aceste lectii model. A trebuit sa invat la examene (prima nota a fost 8 la examenul partial; apoi 10 la examenul propriu-zis), dar imi dadusera impresia ca eram un fel de studenta speciala in ochii dumnealui . Ma botezase PRUNITA (de la numele de fata, Prunea). Asa mi se adresase din anii studentiei pana in mai, anul acesta. Din aceste motive, l-am si inteles cand a refuzat sa-mi semneze transferul la Facultatea de Litere, fiindca nu-i spusesem motivul pentru care voiam sa fug de la Teologie, insa m-am suparat enorm. Cu trecerea anilor l-am iertat. Mi-a trecut supararea fiindca D-l Decan de la Litere, Jurca Nicolae, cu care tinusem legatura de cand am plecat in America, mi-a spus ca parintelui Decan ii paruse rau c-am renuntat la Facultatea de Teologie si ca se bucura ca devenisem profesoara in America. Auzind aceasta, am inceput sa-i trimit vederi si scrisori din SUA, la care dansul mi-a raspuns intotdeauna, pana anul asta, in mai; o sa intelegeti de ce si chiar l-am vizitat de doua ori cand m-am intors, in vizita, in Romania. Va spun toate acestea ca sa intelegeti de ce mi-am permis sa-l sun in ziua de Izvorul Tamaduirii, pe 10 mai, si sa-i spun MOTIVUL pentru care m-am transferat de la Teologie la Litere, in toamna lui 1997.
AM FUGIT DE LA TEOLOGIE fiindca Pr. IOSU MIHAI (duhovnicul Facultatii in 1997) ma amenintase: “Daca nu faci si cu mine, ce-ai facut cu celalalt” (adica cu TH), n-o sa-ti iei LICENTA!”
Tin sa precizez ca, daca parintele Iosu ar fi fost profesor universitar in SUA, si ar fi amenintat o studenta exact asa cum a facut-o cu mine, ar fi fost dat afara! I-am spus asta Pr. Decan cand l-am sunat, pe 7 mai. Mi-a raspuns:”Am avut incredere in Iosu!”
Eu, copil traumatizat, abuzat deja de doua ori, m-am panicat…N-am spus nimanui nimic…N-am stiut ce sa fac…si singura idee care mi-a trecut prin cap a fost SA FUG de la Teologie (sa ma salvez) , incercand sa ma transfer la Litere!
Revin putin asupra starii mele sufletesti de-atunci: plangeam…NU MAI AVEAM DUHOVNIC CARUIA SA-I SPUN CE-AM PATIT SI SA-MI DEA UN SFAT…..Eram pierduta….In starea asta deplorabila in care ma gaseam, apare si Parintele IOSU care vrea acelasi lucru! Nu doar atat, dar ma ameninta, abuzand de puterea pe care i-o conferea pozitia de duhovnic al Facultatii de Teologie….MA AMENINTA… cu….nereusirea examenului de LICENTA!
Stiam frica de Pr. Iosu! Incepuse sa ma terorizeze cu ceva timp in urma: de la intrebarile referitoare la tinuta vestimentara, il deranja faptul ca purtam pantaloni iarna, pana la a ma da afara. I-am raspuns ca, in anul respectiv, eram invatatoare la Scoala 5 si ca-mi era frig in clasa, deoarece catedra era plasata in fata usii. Nu cred c-a inteles sau ca l-a induiosat raspunsul meu.
Alta data m-a amenintat ca-mi va taia bursa. “De ce sa ai tu si bursa si salar? m-a intrebat. Ti-o tai!“ “Fiindca muncesc si invat bine in acelasi timp!” i-am raspuns. Si EL Era PREOT DUHOVNIC. Duhovnicul Facultatii! …De ce nu m-a intrebat din ce cauza lucrez? Credea c-as fi lucrat daca parintii mei si-ar fi permis sa ma intretina financiar in facultate? Mie nu mi-ar fi convenit oare sa am doar viata de student? Sa asist la cursuri, sa invat, sa ma duc la sala de lectura sa ma socializez cu colegii, sa ma distrez? Nimeni nu mi-a pus intrebarea asta! Nici el, nici Parintele Decan. Iosu n-a vazut decat ca “iau prea multi bani”, avand si bursa si salar, la un moment dat, dar nu s-au straduit nici unul sa afle de ce…
Consider c-am facut fata destul de bine acestor provocari ( referitoare la haine sau bani), mai greu a fost sa fac fata amenintarii de genul: “DANIELA, te astept la spovedit la capela!” Mi-a fost teama si nu m-am dus sa ma spovedesc la el niciodata!…Presimteam c-o sa ma intrebe ceva de Munthiu, doar ma vazuse de-atatea ori in masina lui si ar fi trebuit sa-i spun adevarul la spovedanie! Imi amintesc ca i-am cerut sfatul lui Munthiu, in aceasta privinta. El ma invatase sa-i raspund ca “aveam duhovnic la Catedrala” si “ nu ma putea forta” sa ma spovedesc la el.
Imi pare rau acum c-am reactionat asa…ca m-am panicat. Ar fi trebuit sa-i spun Parintelui Decan Pacurariu adevarul ATUNCI, cu riscul de a ma fi dat afara. I-am spus pe 7 mai, cand l-am sunat si mi-a zis:”Fetito, un cuvant de-al tau, acum 16 ani, l-ar fi zburat pe Munthiu de la Catedrala! De ce nu mi-ai zis atunci? “ “ Fiindca mi-a fost teama c-o sa ma considerati o prostituata si c-o sa ma dati afara!’ “ Nu, Fetito! ” Nu-mi amintesc ce-a mai adaugat, dar a fost cat de cat intelegator…
Imi permit sa fac o paralela: Parintele Decan crede c-ar fi putut face ceva dac-ar fi stiut acum 16 ani. Tatal meu mi-a zis la fel, ca, daca i-as fi spus acum 23 de ani ce mi-a facut nenea Gicu, s-ar fi luat de el. “Ti-am zis acum, tata, l-am intrebat. Ai facut ceva ? Ai fost sa-i bati la usa sa-l confrunti? “ “Nu! Cum sa fac asa ceva! Ia ceva pastile ca nu-i bine cu tine!”
Profu ‘ Jata mi-a zis ( in iunie) :” De ce nu i-ai spus lui Iosu, dupa ce te-a amenintat: “Parinte, haideti sa mergem amandoi la Parintele Decan sa-l intrebam daca asta este noua procedura pentru studente ca sa treaca examenul de licenta!”” E usor sa vorbesti acum, sa vii cu idei de genul asta. Eu, atunci, n-am putut! Am fost vulnerabila! Mi-a fost frica! Mi-a fost rusine! M-am simtit vinovata si l-am protejat tot pe Munthiu, se pare, fara sa-mi dau seama! Nu mai mult! Nu si de acum inainte!
Vazand ca-l evit, Iosu a profitat de prima ocazie pe care a avut-o, in vara lui 1997, in ziua in care predasem ultima mea lectie de religie model, in Aula si m-a amenintat, cuvant cu cuvant: ”DACA NU FACI SI CU MINE CE-AI FACUT CU CELALALT, NU ORICINE INTRA IN EXAMENUL DE LICENTA TREBUIE S-O SI IA!” De data asta m-am speriat de-a binelea! N-am vazut nici o portita de iesire…Singura idee care mi-a trecut prin cap a fost SA FUG DE LA TEOLOGIE… si asa m-am transferat la Facultatea de Litere, la sectia Engleza -Franceza. Postisem noua zile de vineri, post negru…In a 9-a vineri am fost transferata! Pr Decan, Mircea Pacurariu, nu mi-a semnat transferul. “Ai fost eleva buna si n-am vrut sa te pierd!,” mi-a zis pe 10 mai, la telefon). Aveam nevoie de semnatura lui. D-l Jurca semnase de primire, dar Pr Pacurariu refuzase si nu ma puteam transfera. Nu stiam ce sa fac. Lui, Parintelui Decan, n-am putut sa-i explic de ce vroiam sa renunt la Teologie, fiindca Pr Iosu era zilnic la el in birou si-atunci m-am dus plangand la Decanul de la Litere, rugandu-l , aproape in genunchi, sa ma ajute sa ma transfer. Nu stiu, cum de l-am convins sa ma ajute. Nu i-am spus DE CE fugeam de la TEOLOGIE, dar i-am spus ca ACOLO nu ma mai puteam intoarce in octombrie! Poate lacrimile si disperarea mea l-au convins. Dumnezeu a lucrat prin el…E singura mea explicatie. In a 9-a vineri (de post) plangeam pe scari in fata usii Rectorului. D-l Jurca venise in vizita la rector si m-a intrebat ce cautam acolo. Printre lacrimi, i-am spus ca trebuia sa apelez cumva la mila rectorului, ca sa ma pot transfera. Nu vedeam alta solutie! Rectorul era ultimul pe linie ierarhica. Era ultima mea resursa. D-l Jurca m-a rugat sa-l astept… Cand a iesit, dupa vreo ora, mi-a zis:” Domnisoara, Domnul Rector Ciocoi-Pop l-a sunat pe Pr. Decan Pacurariu sa-ti aprobe transferul! De astazi esti studenta la Litere! Du-te la Teologie c-o sa-ti semneze!” Nu eu, ci Dna Marcela Ropotin, secretara de la Teologie, s-a dus cu formularul de transfer la parintele Decan. Eu am asteptat tremurand.
Atunci am inteles ca Dumnezeu a facut o cu mine o alta minune si ca mi-a salvat viata a doua oara! Prima oara cand m-a ferit de chiuretaj. Domnul Decan Jurca Nicolae este mort si dansul(alaturi de D-na Stroie, Prof. Jivi, nenea Sorin, si altii. Dumnezeu sa-l odiheasca in pace si pe el si sa-i rasplateasca bunatatea si generozitatea. A murit fara sa afle de ce m-am dus la el disperata…Fara sa stie de ce l-am implorat sa ma transfere…Important e ca i-a fost mila de mine si m-a ajutat! Nu cred ca stie ca mi-a salvat viata! Din acest motiv, simt nevoia sa spun acum, celor care mai sunt inca in viata, ADEVARUL! Nu, nu-i mintisem niciodata, insa cand cineva ma intreba de ce m-am transferat de la Teologie, le raspundeam:” Am vrut sa ma pun la punct cu engleza!” Nu i s-a parut nimanui ciudat sa renunti la o facultate dupa 3 ani ! Nu a dat nimanui de gandit! Nu si-a pus nimeni intrebarea: “Mai, ce-o fi patit fata asta de se transfera de la TEOLOGIE dupa atatia ani?” Chiar si astazi ma intrebam cum de n-a remarcat aproape nimeni c-am disparut in anul 4 de la Teologie? . Gasisem intr-o carte ideea ca, la varsta de 16 ani, crezi ca lumea se roteste in jurul tau; pe la 40, nu-ti mai pasa ce cred altii despre tine ca, la 60, sa realizezi ca nimanui nu i-a pasat niciodata de tine.(Trist, dar adevarat!) Au fost unii care-au crezut ca mi-am pierdut credinta si ca din cauza asta m-am transferat! Habar n-au avut, saracii, ca viata mi-a fost salvata de credinta! Imi vine in minte PSALMUL 117:13: “ Impingandu-ma m-au impins sa cad, dar Domnul m-a sprijinit.”
A trebuit sa muncesc din greu la Litere, fiindca nu studiasem engleza decat 3 ani la Pedagogic. Am fost nevoita sa repet un an, ca sa dau toate examenele de engleza de diferenta, din anii 1 si 2. Aceasta a fost conditia transferului! De aceea m-am transferat tot in anul 3 la Litere, desi terminasem anul 3 la Teologie. Am luat toate examenele de engleza (in scris), insa nu mi-am dat licenta decat in 2005. Venisem in SUA ca educator in tabara de copii cu gandul de a-mi perfectiona engleza vorbita…si-am ramas aici. Tot de la Pasti inteleg ca, de fapt, mi-a salvat Dumnezeu viata si cand m-a trimis in tara asta… PSALMUL 85:16 “Fa cu mine semn spre bine, ca sa vada cei ce ma urasc si sa se rusineze, ca Tu, Doamne, m-ai ajutat si m-ai mangaiat”.
Sotiei domnului decan Jurca, Dnei Jurca, cu care am pastrat inca legatura, ii sunt datoare sa-i povestesc prin ce-am trecut inainte sa ajung la usa sotului ei. Dansa e singura care mi-a raspuns la scrisoarea despre primul abuz, desi pusesem la posta vreo 40 de plicuri, si m-a incurajat, la randul ei, sa scriu si scrisoarea asta.
Ma tot intreb ce s-ar fi intamplat cu mine dac-ar fi trebuit sa fac SEX si cu parintele IOSU, respectiv SEX ORAL, un an de zile, ca sa-mi iau licenta in Teologie?
Voi, care cititi, ce credeti? Eu n-am decat doua raspunsuri: In mormant sau a spitalul de nebuni.
REACTIILE CELOR CARORA LE-AM SPUS CE-AM PATIT CU MUNTHIU & CU IOSU
N-o sa descriu toata conversatiile cu persoanele pe care le-am contactat. .Am selectat doar ce mi s-a parut important de pus in scrisoare.. Sa nu va mire rezultatele, reactiile sunt majoritatea negative, exact ca in carte. Tendinta e ca oamenilor le e mila de agresorii sexuali, nu de victime.
In cartea “The Courage to Heal / A Guide to Women Survivors of Child Sexual Abuse, 1988, ” Ellen Bass and Laura Davis scriu: “E insultator pentru un supravietuitor /victima sa i se ceara sa-l uite pe cel care–a abuzat-o. Acest sfat minimalizeaza si neaga validitatea sentimentelor ei; si totusi ideea iertarii iti va fi impusa intruna de oameni care nu sunt comfortabili cu revolta ta si vor sa te aiba inapoi sub control. /../ Vindecarea depinde mai mult in a fi capabil a te ierta pe tine, nu in a-l ierta pe agresor”(pg. 150) “YOU EXPECTED AN EARTHQUAKE, and you got a shiver (ai asteptat un cutremur, si n-ai primit decat un fior) vis-à-vis de reactiile primite) Exact asa a fost atitudinea majoritatii…
VA URMA