Muzeul de Istorie Naturală din Sibiu, departament al Muzeului Naţional Brukenthal, prin expoziţia temporară Legendele Naturii îşi propune să prezinte publicului latura legendară a exponatelor sale.
Patrimoniul vast al Muzeului de Istorie Naturală din Sibiu, de peste un milion de piese, este, din acest punct de vedere, o adevărată culegere de legende precum cea a amfibianului care poate trece prin foc sau cea a şarpelui ce poate vindeca orice boală cu ajutorul veninului său. Întreaga legendă a acestor animale şi multe altele le puteţi descoperii în cadrul expoziţiei temporare.
Noi, oamenii, suntem atraşi de necunoscut iar cu ajutorul imaginaţiei şi inteligenţei noastre am încercat să ne explicam fenomenele naturii, originea animalelor şi plantelor, a întregului mediu înconjurător.
Un beneficiu secundar oferit vizitatorului acestei expoziţii temporare este acela al redescoperirii legendelor folclorice tradiţionale româneşti precum cele culese de către etnologul S. Fl. Marian (1847 – 1907) şi publicate în Ornitologie poporană română (Cernăuţi, 1883). Frumuseţea acestor legende populare constă tocmai în simplitatea lor, în inocenţa cu care anumite adaptări fizice sau comportamentale ale animalelor au fost explicate de omul de rând.
Din nefericire, actual, animalele devin legende nu datorită imaginaţiei şi forţei noastre creatoare ci din pricina nepăsării şi ignoranţei noastre cum este cazul zăganului. În România, ultimul zăgan a fost împuşcat în anul 1938 la Pasul Turnu Roşu, lângă versantul de vest al Munţilor Cozia. Lingviştii consideră că numele acestei păsări „zăgan” este una dintre singurele denumiri de păsări rămase nealterate din străvechea limbă a dacilor. Astfel, prin expunerea acestor legende cu final trist, curatorul acestei expoziţii doreşte să atragă atenţia publicului asupra necesităţii conservării biodiversităţii.
Înainte de a beneficia de explicaţiile raţionale ale ştiinţei şi tehnicii actuale, noi, oamenii, am recurs la imaginaţia noastră, la folclor şi superstiţii, la legende.