După mai multe amânări, obligativitatea de a participa la o şedinţă de informare privind avantajele medierii, înainte de a merge în faţa instanţei, a devenit obligatorie din 15 februarie. Medierea este în continuare opţională, costurile acesteia fiind mult reduse faţă de cele ale unui proces în instanţă.
Ce înseamnă şedinţa de informare ?
În cadrul şedinţei de informare, mediatorul trebuie sa explice în mod obligatoriu drepturile şi obligaţiile părţilor, rolul mediatorului, avantajele medierii, dar şi efectele juridice ale acordului de mediere. Cel care trebuie să apeleze la mediere este cel care înaintează acţiunea în instanţă, iar pârâtul va fi apoi înştiinţat de locul şi ora şedinţei de informare.
După şedinţa de informare, mediatorul va încheia un proces verbal prin care se atestă că părţile au participat la şedinţa obligatorie de informare. Dacă pârâtul nu doreşte să participe la această şedinţă se va menţiona acest lucru într-un proces verbal, care va fi depus apoi la instanţă.
Şedinţa obligatorie de informare asupra avantajelor medierii este gartuită.
Ce se întâmplă dacă nu participi la şedinţă ?
Scopul obligativităţii şedinţei de informare este de a face părţile aflate în conflict să vadă avantajele medierii. Costurile sunt mult mai scăzute decât în cazul unui proces în instanţă, iar timpul de soluţionare scade semnificativ. Dacă totuşi părţile nu doresc să continue medierea, se vor adresa instanţei de judecată.
La înaintarea dosarului este obligatoriu să fie depus şi procesul verbal care atestă că s-a parcurs şedinţa de informare obligatorie. Până la 1 august 2013 instanţa va putea aplica o sancţiune cuprinsă între 100 şi 1000 de lei pentru refuzul părţii de a participa la şedinţa de informare. De la 1 august 2013 instanţa nu va admite acţiunile părţilor care nu au trecut de şedinţa de informare privind avantajele medierii.
Ce se poate media
În litigiile ce pot face obiectul medierii sau al altei forme alternative de soluţionare a conflictelor, părţile sunt ţinute să facă dovada că au participat la şedinţa de informare cu privire la avantajele medierii în următoarele materii: în domeniul protecţiei consumatorilor, când consumatorul invocă existenta unui prejudiciu, ca urmare a achiziţionării unui produs sau unui serviciu defectuos, a nerespectării clauzelor contractuale ori garanţiilor acordate, a existenţei unor clauze abuzive cuprinse în contractele încheiate între consumatori şi operatorii economici ori a încălcării altor drepturi prevăzute în legislaţia naţională sau a Uniunii Europene în domeniul protecţiei consumatorilor; în materia dreptului familiei, în situaţiile prevăzute la art. 64; în domeniul litigiilor privind posesia, grăniţuirea, strămutarea de hotare, precum şi în orice alte litigii care privesc raporturile de vecinătate; în domeniul răspunderii profesionale în care poate fi angajată răspunderea profesională, respectiv cauzele de malpraxis, în măsura în care prin legi speciale nu este prevăzută o altă procedură; în litigiile de muncă izvorâte din încheierea, executarea şi încetarea contractelor individuale de muncă; în litigiile civile a căror valoare este sub 50.000 de lei, cu excepţia litigiilor în care s-a pronunţat o hotărâre judecătorească executorie de deschidere a procedurii de insolvenţă, a acţiunilor referitoare la Registrul Comerţului şi a cazurilor în care părţile aleg să recurgă la procedurile prevăzute la art. 999-1018 din Codul de procedură civilă; în cazul infracţiunilor pentru care acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate şi împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală, după formularea plângerii, dacă făptuitorul este cunoscut sau a fost identificat, cu condiţia ca victima să îşi exprime consimţământul de a participa la şedinta de informare împreună cu făptuitorul. Pot fi rezolvate prin mediere neînţelegerile dintre soţi privitoare la continuarea căsătoriei, partajul de bunuri comune, exerciţiul drepturilor părinteşti, stabilirea domiciliului copiilor, contribuţia părţilor la întreţinerea copiilor sau orice alte neînţelegeri care apar în raporturile dintre soţi cu privire la drepturile de care ei pot dispune potrivit legii.
