Mare fan al filmelor lui Sergiu Nicolaescu nu am fost. Erau cam plictisitoare filmele lui. Aveai nevoie de răbdare multă. Adică să fim serioși, cine mai are răbdare azi, să vadă Pistruiatul? Nici măcar Pistruiatul însuși, probabil.
Ultimul film de Sergiu Nicolaescu, pe care l-am văzut, a fost Boxerul, sau cum s-o fi numind. L-au dat la Revoluție, de Crăciun, când stăteam cu toții lipiți de televizor. Era program la televizor și un film care părea occidental. De atunci și până acum, Sergiu Nicolaescu mi-a fost totuși drag, într-un fel, poate amuzant. Semăna foarte mult cu bunicul meu. Foarte mult e puțin spus, parcă era sosia lui. Bunicul era mai mare ca regizorul, fiind născut in 1921. A și murit dealtfel la 86 de ani, în 2007. Făcuse armata, războiul, fusese prizonier la ruși iar când a scăpat și a venit acasă, s-a însurat și mi-a dat și mie o șansă să mă nasc. Bunica mea nu l-a înghițit niciodată pe Sergiu Nicolaescu. Straniu, dar așa este. O poate confirma, că încă e printre noi. Eu nu am avut nimic cu el. Îmi era drag pentru că semăna cu Nagytata, cum îi spuneam. Sergiu Nicolaescu era ca un fel de legătură cu memoria bunicului meu. Era o persoană publică. Acum, că s-a dus, bunicul nu mai are sosie, e viu doar în memoria noastră, a urmașilor. Să le fie țărâna ușoară. De a regizorului, nu nici nu mă îndoiesc…
si bunicul meu semana foarte mult cu sergiu nicolaescu. extraordinar de mult. la fel ca si bunicul tau, si al meu era nascut tot in 1921.. ce coincidenta. 🙂
🙂 tot in noiembrie?