O multiplă medaliată la Campionatele Europene și la Cupa Mondială între 2006 și 2008 a ales să părăsească România pentru că aici pur și simplu nu a reușit să își găsească de lucru ca antrenoare. Gimnasta Steliana Nistor este de mai bine de doi ani plecată în Norvegia, acolo unde a fost primită cu brațele deschise și pregătește viitoarele talente ale nordicilor.
Steliana a vorbit cu într-un interviu acordat acasă la Sibiu despre trăirile și problemele de care s-a lovit în ultimii ani de când a renunțat la cariera de gimnastă din cauza unor probleme medicale.
De ce ai ales să mergi în străinătate?
Am plecat să profesez în altă țară pentru antrenor. Acolo este mult mai bine. De când am plecat am fost mult mai bine văzută, mult mai respectată și apreciată pentru tot ce am făcut față de în România. Aici mi-a lipsit în primul rând aprecierea din partea municipiului Sibiu pentru că am concurat la toate campionatele posibile de la județene pânâ la Olimpiadă.
Am încercat să mă angajez ca și suplinitor la clubul CSS Sibiu și m-i s-a spus că nu se poate.
Unde antrenezi în Norvegia?
Prima dată când am lucrat antrenam copiii cu vârste de la 4 ani la 14 ani. Am lucrat un an jumate după aceea am fost nevoită să îmi dau demisia din anumite circumstanțe și acum unde lucrez, lucrez lângă capitala Oslo la aproximativ 20 de kilometri, copii cu vâste de la 6-7 ani până la 14 – 15 ani și fete și băieți.
Cum sunt copiii acolo?
Ei sunt foarte interesați să se facă sport. Nu neapărat performanță. Pentru ei e important să aibă activitate sportivă. Ca și societate oamenii sunt mult mai calculați și mai ok. Am încercat să fac diferența între sistemul de pregătire sportivă norvegian și cel de aici. E mult mai bine acolo pentru că copiii sunt mult mai calculați și își dau interesul în orice fac. Din punct de vedere material este mult mai bine, chiar dacă taxele sunt foarte mari.
Te-ai întoarce în țară?
Dacă aș avea o ușă deschisă din partea municipiului Sibiu cu siguranță că aș reveni acasă. Pot să zic că gimnastica nu e foarte bine văzută ca în România sau în China. Sportul însă în general este mult mai bine văzut.
România participă la Jocurile Olimpice cu o echipă schimbată. Ce șanse are la medalii?
Eu am încredere în fete. Am încredere în domnul Belu și doamna Bitang, chiar dacă am un mare regret și anume acela că nu am fost antrenată de ei. Le doresc tot binele din lume și am încredere că se vor întoarce cel puțin cu o medalie de la Olimpiadă.
Cunoști componența echipei României. Crezi că poate fi Cătălina Ponor locomotivă pentru echipa României la Londra?
Pot să zic că toată lumea se bazează pe Cătălina Ponor, dar mai sunt și alte gimnaste care fac din echipa României. Să nu uităm de Izbașa, Iordache, Chelaru, Bulima și celelate două rezerve. Eu spun să nu se lase și să lupte până la capăt și să vină acasă cu capul sus. Adversari cred că sunt SUA, China și Rusia pentru România.
Cât mai stai în Norvegia?
Depinde de sistem și cum o să meargă mai departe lucrurile acolo. M-aș întoarce dacă aș avea sprijin aici. Am așa un regret că din 2006 am fost aleasă cea mai bună sportivă din Sibiu, mă așteptam să fiu numită măcar cetățean de onoare și nu să stau într-o locuință socială pe care nu pot să o cumpăr, nu pot să o vând și nu pot să fac nimic cu ea.
E greu să stai plecată printre străini?
DA! Pot să zic că da. Nu prietenii neapărat. Prieteni am și acolo chiar dacă stau în Norvegia de doi ani și câteva luni. M-am adaptat situației și m-am împrietenit cu foarte multe persoane. Am timp să ies. Am timp să fac orice. Nu numai muncă. Este destul de convenabil salariul acolo.