Se ceartă mamă cu fiică. Se înțeapă prieteni de-o viață. Se îmbrâncesc camarazi de pahar. Și, culmea învrăjbirii, își dau oamenii unfriend pe Facebook! Pe Facebook! Așa, că unii-s cu Băsescu și ceilalți cu Ponta.
Ca și când Băsescu nu și-ar fi dat singur casă în Mihăileni.
Ca și când Ponta n-ar fi plagiat niciodată, sub părinteasca oblăduire a lui Adrian Năstase.
Ca și când Băsescu n-ar fi protejat niciodată “regii asfaltului”.
Ca și când Ponta n-ar fi crescut niciodată în spiritul legii iliescianiste.
Ca și când Băsescu n-ar fi sărit niciodată peste prevederile constituționale, ca să refuze prim-miniştri propuşi şi să negocieze singur cu FMI-ul, în locul Guvernului.
Ca şi când Ponta n-ar fi mers la Bruxelles, sfidând și el Constituția.
Ca şi când Constituţia asta n-ar fi fost scrisă tot de ei, în termeni ambigui, astfel încât interpretările să fie ambivalent posibile.
Ca şi când Consituţia n-ar fi, de fapt, strâmbă.
Ca şi când Curtea Constituţională nu şi-ar fi depăşit de multe ori atribuţiile, pronunţându-se cu argumente morale asupra unor chestiuni juridice.
Ca şi când oficialii europeni nu ar fi, la rândul lor, membri ai aceloraşi partide politice.
Ca şi când oricare dintre cei acum principali pioni ar fi făcut vreodată ceva cu adevărat sustenabil pentru ţara asta cu care se joacă de parcă ar fi mingea primită de la bunici.
Ne-a lovit orbul găinii pe toţi, de la analişti politici, la plebe. Stăm şi ne uităm în gura lor, aşteptăm încă o frază imberbă pe care să o întoarcem pe toate părţile, comentăm nuanţele, urlăm unii la ceilalţi că-i bine că a ţinut Băse copilul în braţe, ba-i penibil c-a ţinut copilul în braţe, e bine că şi-a adus şi Ponta oficialii europeni la televizor, ba-i penibil c-a venit de mânuţă cu ei la conferinţă… Continuăm jocul de “Ba eu, ba eu”, început de eminenţele lor înainte de Consiliul European. De parcă ne-ar fi şters creierele cu Erase-ul şi s-au pus pe ei, în loc de circumvoluţiuni.
Să ne revenim, zic. Ce e prea mult, e prea mult.
Articol preluat de pe Cacofonica.ro