Peste 70 de cazuri în care elevii au consumat alcool, s-au bătut, au furat de la colegi sau i-au discriminat pe cei din jur se petrec zilnic în România.
Ministrul interimar al educaţiei, Liviu Pop, a anunţat recent că va proceda la elaborarea unui plan naţional de acţiune pe termen mediu şi lung în vederea prevenirii şi combaterii fenomenului violenţei.
În ultimele trei luni au avut loc în şcoli 4.134 de cazuri de violenţă. Pus în faţa unui fenomen care, arată raportul preliminar privind violenţa în mediul şcolar, ia amploare, ministrul interimar Liviu Pop anunţă consultări cu reprezentanţii societăţii civile, dar şi cu structurile abilitate din ministerul de interne, transmite reporterul Radio România Actualităţi, Cristina Iliescu.
Deşi există la această dată o strategie pentru combaterea violenţei, dar şi un proiect strategic finanţat de Fondul Social European, prevederile acestor documente nu sunt respectate, susţine Constantin Şerban Iosifescu, preşedintele Agenţiei Române de Asigurare a Calităţii Învăţământului Preuniversitar.
„Problema nu este de a face mai mult decât până acum, ci de a aplica ceea ce s-a planificat. Noi avem foarte multe planuri şi strategii care rămân numai pe hârtie” spune Constantin Şerban Iosifescu. Constantin Şerban Iosifescu spune că programul antiviolenţă va fi eficient numai în măsura în care realizarea lui va fi monitorizată şi evaluată.
„În general, în tot ce înseamnă educaţie, influenţa mediului de provenienţă a elevului este foarte mare, inclusiv asupra rezultatelor şcolare. Mai este apoi şi atitudinea profesorului faţă de anumite categorii de elevi, discriminare, de exemplu. O altă cauză care poate să fie identificată este dorinţa copiilor de a avea notorietate.
„Nu ştiu dacă aţi constatat, foarte multe bătăi, de exemplu, între copii sau acte de violenţă sunt postate pe youtube şi aceasta apare din nevoia copilului de a i se recunoaşte ceva” mai spune Constantin Şerban Iosifescu.
Părinţii se arată îngrijoraţi
Federaţia Naţională a Asociaţiilor de Părinţi se declară, la rândul ei, îngrijorată de numărul mare de cazuri de violenţe înregistrate în şcoli. „Şi pe noi ne-a îngrijorat creşterea fenomenului de violenţă în şcoală, pe stradă, violenţe ale căror victime sunt copiii noştri. „Noi ne-am arătat disponibilitatea de a colabora şi noi trebuie să intervenim şi să ne schimbăm comportamentul faţă de copiii noştri şi să încercăm să modificăm ceva în educaţia lor, şi acest lucru putem să-l facem împreună cu şcoala”, a declarat Mihaela Guna, preşedinţa federaţiei.
În perioada imediat următoare, oficialii ministerului educaţiei vor avea consultări cu reprezentanţi ai societăţii civile, comitetelor şi asociaţiilor de părinţi, ai ONG-uri de profil, reprezentanţi ai ministerului de interne în vederea identificării de soluţii optime pentru stoparea actelor de violenţă în şcoli.
Una dintre posibilele explicaţii pentru înmulţirea cazurilor de violenţă în şcoli ar fi, potrivit specialiştilor, lipsa unei îndrumări din familie, în contextul în care în România sunt, după statisticile Direcţiei Generale pentru Protecţia Copilului, peste 80.000 de copii ai căror părinţi au plecat la muncă în străinătate.
Lipsa părinţilor „dezvoltă comportament deviant”
Organizaţiile neguvernamentale de profil susţin că numărul copiilor lăsaţi acasă de părinţi ar fi mult mai mare; însă, dincolo de cifre, experţii stabilesc că un tânăr fără părinţi lângă el dezvoltă în majoritatea cazurilor un comportament deviant, transmite corespondentul Radio România Actualităţi, Alice Georgescu.
Copiii ai căror părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate dezvoltă traume emoţionale, au rezultate şcolare slabe, iar mulţi dintre ei ajung să abandoneze şcoala, adoptând un comportament delincvent. Problemele de ordin emoţional şi educaţional rămân nerezolvate din cauza numărului insuficient de asistenţi sociali, a îngrijirii copiilor de către persoane incapabile să se ocupe corespunzător de ei, dar şi din cauza faptului că, în absenţa părintelui, copilul nu poate fi reprezentat în relaţia cu instituţiile statului.
Majoritatea copiilor se află în grija rudelor de gradul IV, dar sunt şi copii care se află în grija unor persoane fără grad de rudenie, care sunt plătite pentru a avea grijă de ei. În aceste condiţii, lipsa intervenţiei din partea instituţiilor statului sau a comunităţii poate afecta pe termen lung personalitatea copilului. O cooperare mai bună a serviciilor de asistenţă socială cu unităţile de învăţământ şi cu persoanele în grija cărora rămâne copilul ar putea asigura o protecţie mai bună şi o dezvoltare normală a lor.
Fundaţia Soros atrage atenţia în acest moment că nu există statistici care să arate numărul exact al copiilor cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate, de aceea este necesară identificarea corectă a numărului de copii aflaţi în această situaţie, dar şi organizarea de cursuri de responsabilizare a părinţilor şi a persoanelor în grija cărora rămân.
