Ora de Sibiu vă oferă o selecție a celor mai bune fotografii publicate de presa britanică în decursul festivităților în onoarea jubileului Reginei Elisabeta II.
Puţini sunt monarhii din istoria Marii Britanii care s-au bucurat de o mare popularitate în rândul poporului. Excepție fac Reginele Victoria și Elisabeta II, despre care britanicii spun că au adus stabilitate şi prosperitate Regatului Unit. În acest context, nu e de mirare că amândouă au avut ocazia de a celebra Jubileul de Diamant, adică 60 de ani petrecuţi pe tron. Jubileul Reginei Victoria s-a întins pe două zile, în timp ce cel al Reginei Elizabeta a II-a s-a desfăşurat în patru zile. Costurile au fost suportate din bugetul public şi cel al Casei Regale.
În 1897, Regina Victoria nici nu vroia să audă de vreo sărbătoare. În vârsta atunci de 78 de ani, Regina suferea de artrită şi două zile petrecute la diverse ceremonii ar fi însemnat prea mult pentru sănătatea ei şubrezită. De aceea, a încercat pe cât posibil să-i pună beţe în roate premierului de atunci, Lordul Salisbury, care se ocupa de organizarea evenimentelor.
În schimb, Regina Elizabeta a II-a, care a împlinit recent 86 de ani, s-a implicat cât a putut de mult în pregătirea festivităţilor, care de această dată au fost programate pe durata a 4 zile. Atunci, însă, ca şi acum s-a pus problema costurilor.
În 1887, Regina Victoria avusese parte de un Jubileu de Aur extravagant, cu multe parade care au diminuat serios bugetele, astfel că zece ani mai târziu s-au găsit voci care să critice voalat opulenţa regală. Dar, dacă tot nu a putut să împiedice festivităţile, Regina Victoria a spus: „Dacă vreţi să organizaţi ceva de amploare, atunci să plătească guvernul.” În cele din urmă factura a fost împărţită între bugetul public şi cel al Casei Regale. La fel cam cum s-a întâmplat şi de această dată.
Festivităţile dedicate Reginei Elizabeta a II-a sau făcut cu fonduri private
Într-o perioadă de criză economică, majoritatea ceremoniilor dedicate Reginei Elizabeta a II-a au fost finanţate din fonduri private, plătitorii de taxe suportând doar cheltuielile legate de securitate. O dată rezolvată problema costurilor, ceremoniile puteau să înceapă. Pe 22 iunie 1897, Regina Victoria îmbrăcată în negru, o culoare pe care a purtat-o constant după moartea soţului ei, Prinţul Albert, a apărut într-o paradă pe străzile Londrei.
Într-una dintre puţinele zile însorite ale acelui an, Regina a fost însoţită de soldaţi din armata regală, dar şi de militari veniţi din Canada, India, Africa sau de la Antipozi. În contrast, într-o zi ploioasă, îmbrăcată într-un costum alb, simbolizând culoarea diamantului, Elizabeta a II-a a condus pe Tamisa o flotilă de peste o mie de ambarcaţiuni sosite din întreg Commonwealth-ul, dar va participa şi la o parada militară pe străzile Londrei. A doua zi a Jubileului de Diamant al Reginei Victoria a însemnat un picnic uriaş alături de 10 mii de elevi, organizat pe străzile din Londra. Picnicul nu lipseşte nici în cazul Elizabetei a II-a, însă e organizat în confortul oferit de grădinile Palatului Buckingham, iar invitaţii au fost stabiliţi în urma unei trageri la sorţi. Această masă oferită de Regină completează, însă, „Marele Prânz” care a avut loc duminică în întreaga ţară, la un astfel de eveniment sosind inopinat şi Prinţul Charles alături de soţia sa, Ducesa de Cornwall. Mâncarea şi băutura au fost gratuite la aceste mese publice, în unele cazuri recomandându-se unele donaţii pentru organizaţiile de caritate.
În 1897, 400 de mii se săraci din Londra au mâncat gratis
În 1897, un eveniment similar a fost organizat pentru 400 de mii dintre săracii Londrei, iar magnatul ceaiului Thomas Lipton a sponsorizat masa care a cuprins printre altele, bere şi tutun gratuite. Dar cum niciodată nu există petreceri fără nemulţumiţi, nici de această dată vocile critice nu au întârziat să apară. Contextele au fost, însă, diferite. Câteva sute de republicani s-au adunat duminică pe străzile Londrei pentru a scanda „Voturi, nu bărci!” şi pentru a milita pentru abolirea monarhiei. O astfel de manifestare era o raritate la Londra în timpul domniei Reginei Victoria, dar la Dublin naţionalismul irlandez era în floare, iar susţinătorii independenţei au catalogat Jubileul o „sărbătoare decadentă”.
Dar, după cum notează istoricul Juliet Gardiner, „Regina Victoria era foarte preţuită de britanici. Oamenii nu îşi puteau imagina pe altcineva pe tron, ea fiind cea care a revitalizat monarhia”.
Regina Elizabeta a II-a, sprijinită de circa 80% dintre britanici
Acelaşi lucru s-ar putea spune şi astăzi, când Regina Elizabeta a II-a se bucură de sprijinul a circa 80% dintre britanici şi e considerată a fi pilonul de stabilitate al ţării. Situaţia se schimbă puţin când se vorbeşte despre viitor. Nu puţini sunt cei care ar prefera ca succesiunea să sară o generaţie şi tronul să fie preluat de Prinţul William şi nu de tatăl lui, Prinţul Charles.
Cum legea nu permite aşa ceva, Prinţul Charles ar trebui mai întâi să abdice, lucru puţin probabil să se întâmple. Dar, aceste dezbateri care au loc periodic în presa din Marea Britanie şi care au la bază rezultatele unor sondaje de opinie, nu prea îşi au rostul. Regina Elizabeta a II-a debordează de energie şi este foarte probabil ca peste 10 ani să sărbătorească şi Jubileul de Platină.