Zilele acestea, Sibiul este complet subjugat de Festivalul Internațional de Teatru. Chiar dacă au trecut 19 ani de la prima ediție a Festivalului, încă mă minunez cît putem să fim de norocoși că avem ocazia să vedem atîtea spectacole, la noi acasă. Din fericire, vremea pare să se schimbe, astfel încît le va fi mai ușor pentru evenimentele programate pe stradă sau în spații deschise.
Ieri am văzut trei spectacole, foarte diferite! Noi 4, de Lia Bugnar, în regia Dorinei Chiriac – Compania Teatrul nu e o clădire, este un text spumos, amuzant în cea mai mare parte, presărat cu multe exemple contemporane, din sfera publică sau politică. Povestea nevestei (Maria Obretin) care află că soțul (Victor, interpretat de Andreea Bibiri) o înșeală cu cea mai bună prietenă (Ilinca Manolache) și vrea să o părăsească pentru o a treia femeie, Otilia (Lia Bugnar), prostituată ce trăiește într-un canal, despre care aflăm în final că ar fi mama personajului masculin. Piesa, „cu buget redus”, este un fel de teatru în teatru, personajele vorbesc între ele sau povestesc publicului, se supără pentru improvizațiile colegilor, părăsesc sala, amintesc de timpul limitat disponibil la Teatrul Gong sau de orgoliile artistice ale partenerilor de scenă. Registrul alternează de la comic la tragic, atunci cînd Otilia povestește despre viața ei în canal sau Victor rememorează viața lui de copil ce a aflat la 5 ani că are o altă mamă.Lautrec la bordel, piesa regizată de către Horațiu Mălăele la Teatrul Tineretului Metropolis (cu George Ivașcu, Vlad Ivanov, Ana Covalciuc, Ozana Barabancea, Raluca Vermeşan, Iulia Vântur, Orlando Petriceanu), cu siguranță nu a fost un spectacol fără buget. Sala a fost arhiplină, cred că era unul dintre spectacolele așteptate ale Festivalului. Decorul și costumele sînt opulente, Dragoș Buhagiar semnează o nouă scenografie impecabilă. Remarcabilă ingeniozitatea pianului-scenă, pe care îl vedem desfăcîndu-se la un moment dat, partea interioară fiind placată cu oglinzi și ascunzînd o intrare pliabilă, astfel că vedem dublată imaginea bordelului și a femeilor sale. Textul, după Mario Moretti, dă sumare indicații biografice ale impresionistului Toulouse Lautrec, artist chinuit de un destin tragic, rod al unei căsătorii cosangvine între mama sa și vărul acesteia, condamnat la o fragilitate a oaselor ce se opresc din creștere, mort de tînăr, cu o viață trăită majoritar în bordel, probabil singurul loc unde se simțea acasă, normal în grotescul său. Mi s-a părut genială aranjarea scenei finale, cu Lautrec pe patul de moarte, așezat vertical pe scenă, cu mama și tatăl său în preajmă, publicul vede un fel de imagine de sus a scenei. Mai puteți vedea spectacolul astăzi, orele 19:00, tot la Teatrul Gong, nu vă așteptați la mult ca și actori sau text, piesa este mai mult un music-hall, fără a avea consistență, morala finală: Viața e un bordel! nu surprinde prin originalitate.
Spectacolul-concert de Ada Milea, cu Insula, după Gelu Naum, Teatrul Național „Lucian Blaga”, Cluj Napoca, a fost neașteptat (pentru mine) de frumos. Cred că am mers cu preconcepția unui concert și m-am ales cu o explozie de fantezie, muzică, umor, inovații pe text, trebuia să fii în sală pentru a înțelege toată efervescența actorilor-cîntăreți și cît de bine li se armonizau vocile. Ada Milea a cîntat doar la bis, în engleză, rezumînd întreg spectacolul, cred că merita să mergi și doar pentru solo-ul ei.
[wpg_thumb]
