Assad îşi ţine militarii în beznă. Pentru a fi împiedicaţi să dezerteze, soldaţii sunt mutaţi în noi locaţii la interval de câteva zile, fără telefoane mobile şi fără să li se spună unde se află. Cu hrana raţionalizată şi adeseori neplătiţi şi epuizaţi total, mulţi dintre ei acceptă câte o pâine de la localnici şi, din când în când, chiar o ofertă discretă de a se alătura rebeliunii, scrie Der Spiegel.
Un opozant al regimului a discutat cu un tânăr militar din estul ţării. „După ce a ezitat multă vreme, soldatul a accepat un sandviş şi a fost uimit că cineva îi vorbeşte în arabă”, afirmă activistul. „El a întrebat unde se află şi a fost de-a dreptul uluit să afle că este în Damasc. Comandantul lui îi spusese că vor merge în Israel să lupte împotriva sioniştilor”, a explicat activistul.
În aparenta sa neputinţă, lumea occidentală acţionează de parcă diplomaţia ar avea o şansă. Să vezi dictatura siriană în conformitate cu standardele unui guvern normal înseamnă o „neînţelegere elementară” a situaţiei, afirmă unul dintre puţinii ambasadori europeni rămaşi la Damasc. Într-adevăr, comentează revista germană, regimul pare mult mai apropiat de un cartel mafiot, care face totul pentru a-şi apăra teritoriul.
Până recent, un panou amplasat pe aeroportul internaţional din Damasc întâmpina nou-veniţii cu mesajul „Bine aţi venit în Siria lui Assad”, ceea ce era exact aşa: o ţară în care familia conducătoare acţionează de parcă i-ar aparţine. Toate ramurile guvernului, ca şi afacerile legale şi ilegale, sunt controlate direct sau indirect de membrii familiei. Dacă familia Assad va pierde puterea, va provoca un dezastru pentru alawiţi, care reprezintă mai puţin de 10 la sută din populaţie, dar controlează poziţii cheie.
Rebeliunea este combătută prin „folosirea tuturor mijloacelor”, situaţie ilustrată şi de restabilirea influenţei a doi veri ai preşedintelui, ale căror activităţi criminale au fost prea mult chiar şi pentru fostul dictator Hafez Assad. Fawwaz şi Munzir Assad, fiii fratelui lui Hafez Jamil, şi-au folosit numele pentru a înfiinţa un imperiu mafiot în oraşul-port Latakia în anii ’90. Ei controlau comerţul cu arme şi droguri şi făceau trafic cu prostituate, originare în special din Rusia.
Bandele lor de contrabandă şi grupurile de criminali reuniţi sub numele de Shabiha erau de neatins pentru poliţie şi serviciile de informaţii. În prezent, Shabiha a devenit miliţia proguvernamentală căreia i se permite să bată, să ucidă, să violeze şi să jefuiască după propria-i dorinţă. În afară de plata zilnică, de aproximativ 30 de euro, această permisiune în alb pentru violenţă şi câştig personal a determinat creşterea numărului membrilor săi cu zeci de mii de persoane. Shabiha sunt în principal alawiţi, dar există şi numeroşi membri sunniţi şi druzi, în timp ce în zonele kurde aceştia oficiali de rang înalt din cadrul Partidului Muncitorilor din Kurdistan (PKK).
Regimul lui Assad a creat un monstru care a scăpat de sub control, comentează Der Spiegel.
Chiar şi în interiorul serviciilor de informaţii, care sunt comandate integral de ofiţeri alawiţi, lăcomia prevalează în faţa obiectivelor politice. La început, demonstranţii şi activiştii erau eliberaţi ocazional în schimbul unor sume de bani. În prezent, potrivit unor deţinuţi, sunt încarceraţi oameni de afaceri, dar nu pentru că s-ar opune regimului, ci pentru că familiile lor pot strânge sume mari de bani pentru a le cumpăra libertatea.