La fel ca şi mine, cu toţii s-au saturat să vorbească în gol. La fel ca şi mine, mulţi dintre cei care nu au ratat nici măcar un meci de baschet timp de ani buni, care au crescut cu CSU Sibiu, pentru care singurul program de sâmbăta dimineaţa (mai apoi sâmbăta seara) era baschet, la fel ca şi mine, cu toţii s-au plictisit de monotonia aceluiaş scenariu an de an.

Ca pe-un vis frumos îmi amintesc cum ne strangeam cu zecile în Turnişor şi veneam spre sală îmbrăcaţi in galben, cu steaguri şi bete de steag de 3 ori mai mari ca noi. Acum… în ultimele 2 sezoane am văzut 2 jumătăţi de meci. Niciunul sezonul ăsta. Nu am rezistat mai mult în Sala Transilvania. De plictiseală. Ştiam scenariul.
Acum, în 2012, nu ştiu care mai sunt jucătorii echipei, nu cunosc poziţia CSU în clasament, m-am rupt de baschet în Sala Transilvania. Dar ştiu un lucru: mi-e dor de CSU.

Citeşte despre motivele pentru care fanii sibieni protestează.

Citeşte Petiția sibienilor cărora le pasă de sport – Mi-e dor de CSU.

[youtube http://www.youtube.com/watch?v=WXagObk_Tb0&w=600&h=350]

Ultima oră

Comentariul meu