Aş da 10 FAUŞTI pentru ELECTRA
„Inimioară cu dor mult n-ai la nime crezământ. Inimioară cu dor mare n-ai la nimea crezare”
Nu am putut aplauda după tragedie. Oricât de bine ar fi jucat actorii astă seară (duminică) în Electra…, nu un refuz, o supărare, ci o imposibilitate, o rezistenţă căci aplauzele sunt aprecieri, şi semn al bucuriei. Aplauzi pentru că ţi-a plăcut şi eşti multumit şi recunoscător. Deşi conştient de gratitudine, o tragedie nu te bucură.
Cu Electra, pentru mine, grecii sunt mai mari şi desigur mai profunzi decât nemţii. Sofocle mai sensibildecât Goethe. O piesă intimă şi răvăşitoare. Electra a fost la Cluj, Pécs, Cipru,Viena şi Tel Aviv şi–n ţări precum Belgia, Muntenegru, Portugalia, Franţa şi Spania. A primit premii (ex. pentru cea mai bună dramaturgie). De unde asemănarea dintre Grecia străveche şi Maramureş?
Cântecele populare din Maramureş, doinele, cântecele de moarte, interpretate de Grupul Iza, acolo pe scenă te apropie mai clar de suferinţă, ură, răzbunare, crimă şi moarte. Răzbunarea este prezentă şi astăzi printre oameni. Celebrul “te iert dar nu te uit”, este o minciună pre care ne-o spunem deseori. Nu îi uităm pe cei ce ne-au neîndreptăţit, pe cei ce ne-au duşmănit niciodată. Gândul ne este mereu la ei, iar când îi întâlnim ura ne apare-n faţa ochilor. Nici zeci de ani de-ar trece nu-i vom ierta. Hristos cere altă poruncă de iubire a duşmanilor, binecuvântare a celor ce ne blastămă şi binefacere celor ce ne urăsc şi rugă pentru cei ce ne vatămă şi ne prigonesc. (Matei 5,44).
Electra îşi ucide mama. Măniuţiu coboară tragedia din depărtare şi o plasează în zilele noastre, când parcă aceleaşi sentimente se perindă în familiile contemporane. Şi astăzi parcă sunt copii ce-şi “ucid” părinţii cu vorbe grele, cu nedreptăţi şi ură. Tropăitul, hora, bucuria răzbunării, cuţitele, alcoolul, aceste elemente ale ritualurilor din Maramureş îmbogăţesc piesa, contextualizându-o, făcând din tragedia greacă o tragedie românească de secol 21. Căluţul de jucărie mă deranjează, neînţelegându-i prezenţa şi rostul. Să fie oare calul regelui Micenei, Agamemnon, din războiul troian?
Şi alte detalii. Aş fi adus un car de mort în loc de coş de hipermaket. Ar fi adus a’nmormântare. Dar poate şi coşul de magazin ne duce spre pieire. Iar în loc de paltoane din piele aş fi lăsat odăjdiile din Maramures, straiele ţăranilor.
Negreşit o piesă cutremurătoare, nerecomandabilă optimiştilor, celor depărtaţi de tristeţe. Cuvintele elogiului îmi sunt de prisos. Mă opresc. Aş da 10 Fauşt-i pentru Electra!!!
