Prin anul 2000 eram uimit în Italia că nu găseai niciun magazin alimentar de unde să-ţi cumperi câte o pâine sau o sticlă de lapte. Prin 2005 eram uimit în Timişoara că într-un cartier exista un singur supermarket, restul alimentarelor de la colţ de stradă intrând rapid în faliment după deschiderea acestuia. În 2012 sunt uimit de toate mişcările de trupe de pe piaţa magazinelor alimentar şi nu pot să-mi dau seama încotro ne îndreptăm.
Nume noi intră rapid pe piaţă şi la fel de rapid branduri de prestigiu dispar, ca şi cum n-ar fi existat niciodată. Mic.ro s-a dovedit o afacere falimentară în care majoritatea oamenilor a crezut. Magazinul cu de toate de lângă casa mea o ducea foarte bine până când să ia numele lanţului de magazine de cartier. Acum stă închis, cu rafturile goale.
Astăzi am auzit că şi Alcomsib e in faliment sau că, cine ştie, a fost vândut unui alt lanţ naţional de magazine de profil. Toate astea doar acum, când toţi specialiştii ne asigură că e pe terminate criza financiară.
De fapt, ce urmează?