Prin anul 2000 eram uimit în Italia că nu găseai niciun magazin alimentar de unde să-ţi cumperi câte o pâine sau o sticlă de lapte. Prin 2005 eram uimit în Timişoara că într-un cartier exista un singur supermarket, restul alimentarelor de la colţ de stradă intrând rapid în faliment după deschiderea acestuia. În 2012 sunt uimit de toate mişcările de trupe de pe piaţa magazinelor alimentar şi nu pot să-mi dau seama încotro ne îndreptăm.

Nume noi intră rapid pe piaţă şi la fel de rapid branduri de prestigiu dispar, ca şi cum n-ar fi existat niciodată. Mic.ro s-a dovedit o afacere falimentară în care majoritatea oamenilor a crezut. Magazinul cu de toate de lângă casa mea o ducea foarte bine până când să ia numele lanţului de magazine de cartier. Acum stă închis, cu rafturile goale.

Astăzi am auzit că şi Alcomsib e in faliment sau că, cine ştie, a fost vândut unui alt lanţ naţional de magazine de profil. Toate astea doar acum, când toţi specialiştii ne asigură că e pe terminate criza financiară.

De fapt, ce urmează?

Ultima oră

Participă la discuție

2 Commentarii

  1. Nu cred ca e bine ce se intampla de cativa ani in Romania din acest punct de vedere.Sigur ca e mai comod sa iei „carutu”si sa te plimbi 2 ore printre rafturi si sa-ti alegi ce vrei sa cumperi.Problema este totusi mult mai profunda.Asa cum alergam dupa produse din import(de multe ori mai proaste decat cele romanesti)iar producatorii romani dau faliment ca nu-si vand marfa, asa se intampla si cu magazinele.Se stie ca cei mai bogati oameni din lume, in afara bancherilor, sunt cei care detin lanturi de supermaketuri. Deci, o mana de oameni strang averi facand comert. Si nici macar nu fac ei comert. Ei doar au construit o hala.
    Magazinele de cartier fac parte din IMM-uri. Aceste intreprinderi mici dau de lucru si sustin sute de mii de familii.In 2010 si 2011 s-au desfiintat 300.000 de IMM-uri si cele care au ramas se descurca foarte greu. Daca statul nu va face ceva foarte urgent pentru supravietuirea acestora repercursiunile vor fi dramatice.