Cine cumpăra un contract la termen pe aur la finele anului trecut pe bursa din Sibiu îl putea vinde ieri cu un câştig de peste 200%, în condiţiile în care preţul aurului a urcat vertiginos în luna ianuarie. Pe de altă parte, cine a mizat pe scăderea aurului a pierdut toţi banii, anunţă zf.ro.
Numai în două zile din luna ianuarie au fost încheiate 37.200 de contracte la termen având ca suport activ aurul (simbol SIBGOLD) cu scadenţă în februarie, iar în total s-au tranzacţionat luna trecută 73.600 de contracte pe aur.
Cotaţia aurului cu scadenţă în februarie a urcat la Sibiu în câteva săptămâni cu 12,6%. Cumpărătorii acestor contracte şi-au triplat însă banii investiţi în condiţiile în care contractele se tranzacţionează în marjă cu un efect de levier de circa 1 la 25.
Cu alte cuvinte, la o variaţie de 1% a preţului aurului deţinătorul contractului pierde sau câştigă 25% din suma investită.
Prin depunerea unei marje iniţiale de circa 65 de lei un speculator poate să achiziţioneze un contract pe aur cu o valoare de circa 1.750 de lei, cât reprezintă preţul unui astfel de contract pe aur în prezent, adică o valoare de peste 25 ori mai mare.
Tot în ianuarie s-au tranzacţionat 123.300 de contracte la termen cu activ suport pe indicele Dow Jones, aproape de nivelul record înregistrat în noiembrie, când s-au realizat 128,400 de contracte pe indicele american.
Atractivitatea speculaţiilor pe indicele Dow Jones şi aur a crescut odată cu decizia conducerii bursei din Sibiu din luna septembrie a anului trecut de a extinde programul de tranzacţionare până la 23:15, pentru a prinde închiderea bursei americane.
Măsura a condus în ultimele luni la creşterea rulajelor de pe piaţa Sibex după mai mulţi ani în care volumele pieţei au scăzut considerabil. Spre exemplu, anul trecut pe piaţa Sibex s-au transferat 1,6 milioane de contracte futures faţă de 4,2 milioane în cel mai bun an din istoria Sibex, respectiv 2006.
Contractele tranzacţionate pe pieţele externe sunt mai atractive şi datorită lichidităţii şi spread-urilor (diferenţa între preţul de vânzare şi de cumpărare) mici, acestea beneficiind de posibilitatea „shortării” lor spre comparaţie cu acţiunile româneşti, la care acest mecanism lipseşte în prezent.