Mămicile sunt revoltate de interzicerea internării mamelor alături de copii în Spitalul de Pediatrie din Sibiu. Acestea au făcut dezvăluiri uluitoare printr-o scrisoare publică adresată conducerii spitalului şi autorităţilor locale.
Mărturii aproape şocante
Scrisoare deschisă către Conducerea Spialului de Pediatrie din Sibiu,
Suntem un grup de mame din Sibiu, unite din dorința de a împărtăși din experiența de mamă, dar și pentru a ajuta la buna dezvltare a copiilor noștri în comunitatea sibiană. Problema cu care s-au confruntat multe mame și ale căror mărturisiri sunt cu adevarat cutremuratoare, este legată de interzicerea internării mamelor alături de copii.
« Copiii ce erau internați fără mame erau lăsați să plângă până oboseau și adormeau sarmanii, le punea sticla spijinită pe pernuță și dacă cumva se mișcau și cădea sticla, era ghinionul lor, trebuiau să aștepte urmatoarea masa ». (L.A. – mămică ce cu greu a obținut o rezervă și a povestit despre copiii internați fără mame)
« De două ori a fost internat până acum copilul meu și de două ori a stat singur, prima data am fost lăsată să îl văd, într-una din zile, la geam și el a plâns de mi-a sfâșiat inima. Am fost deprimată, vulnerabilă și seara era cel mai rău, fiind bântuită de întrebări precum ce face, dacă este bine îngrijit, dacă este acoperit noaptea când se dezvelește, dacă i-a fost adusă apă când i-a fost sete și mâncare, dacă a fost schimbat la timp, daca i-a ținut cineva companie măcar pentru câteva clipe și mai ales, ce a înțeles el că s-a întâmplat atunci, faptul că nu a vazut pe nimeni cunoscut, asta m-a demoralizat cel mai tare. Nu vreau să-mi mai amintesc episodul acesta, dar ori de cate ori răcește sau îl văd că se îmbolnăvește, stau cu teama să nu fie nevoie de internare ». (A.A. – mămică ce n-a putut fi alături de copilul ei)
Ce spun psihologii
Despre cum percepe un copil lipsa mamei, atunci cand are cea mai mare nevoie de ea și ce înseamnă pentru un copil mic o astfel de experiență în spital, ne-a explicat Oana Vasiu, psiholog clinician: “Pentru un bebeluş, mama reprezintă legătura cu lumea, ea este motivul pentru care el trăieşte, prezenţa ei oferindu-i iubire, siguranţă, calm, iar această relaţie îi dă posibilitatea de a se dezvolta fizic, intelectual şi emoţional. Astfel, atunci când ea dispare, bebeluşii se simt abandonaţi într-o lume fără sens şi fără iubire. Sentimentele de abandon astfel formate pot duce la apariţia anxietăţii de separare. Anxietatea de separare apare atunci când un bebeluş sau un copil mic este despărţit de mama sa pentru o perioadă mai lungă de timp, de la câteva zile şi până la câteva săptămâni. Printre manifestările anxietăţii de separare, de diverse intensităţi, sunt: plânsul frecvent, apatia, dezinteresul pentru joacă, teama, retragerea şi/sau agresivitatea manifestate în relaţionare, tulburări de somn, tulburări alimentare, tulburări digestive, alte somatizări cardiace sau respiratorii etc. Mediul spitalicesc, în care nu este permisă prezenţa mamei alături de bebeluşul sau copilul internat, mai ales într-o perioadă dificilă din viaţa micuţilor, cum este cea de boală, în care se adaugă şi o sumă de intervenţii invazive pentru micuţii pacienţi (injecţii, perfuzii, medicamente administrate forţat), în care nimic din jurul lor nu este familiar, cald, calm, iubitor sau securizant, devine mediul propice pentru formarea sentimentelor de abandon, a anxietăţii de separare sau chiar a unor traume emoţionale de durată ce pot cauza involuţii în dezvoltarea psihică şi emoţională a micuţilor şi o deteriorare a calităţii vieţii. “
Invocă legea
Conform articolului 33 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, “Copilul nu poate fi separat de părinţii săi sau de unul dintre ei, împotriva voinţei acestora, cu excepţia cazurilor expres şi limitativ prevăzute de lege, sub rezerva revizuirii judiciare şi numai dacă acest lucru este impus de interesul superior al copilului.” Plecând de la acest articol, dorim să vă supunem atenției faptul că din cercetarile nostre, în niciun spital de pediatrie din România nu le este interzis mamelor să se interneze cu micuții lor.
De asemenea articolul 90 din legea sus-menționată prevede că “Sunt interzise aplicarea pedepselor fizice sub orice formă, precum şi privarea copilului de drepturile sale de natură să pună în pericol viaţa, dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială, integritatea corporală, sănătatea fizică sau psihică a copilului, atât în familie cât şi în orice instituţie care asigură protecţia, îngrijirea şi educarea copiilor.” Cum bebelușii și copii mici nu pot colabora cu personalul medical și cum în spital multe din tratamentele folosite sunt injectabile, perfuzabile, ajutorul pe care îl poate oferi mama este unul extrem de important. Cu atât mai mult cu cât marea problemă a spitalelor din Romania este lipsa personalului medical – asistente, infirmiere, problemă pe care o are și Spitalul de Pediatrie din Sibiu: “Chiar dacă spitalul funcţionează bine, lipsa personalului medical este cea mai gravă dintre probleme. Sunt medici care să asigure actul medical, însă atunci când vine vorba despre asistente şi infirmiere, situaţia este gravă. Pe lângă blocarea posturilor, în clipa în care un loc se scoate la concurs se ocupă cu mare greu, după două-trei încercări. După incidentul de la Giuleşti, asistentele se tem să mai lucreze în sistem sau preferă mediul privat ori străinătatea unde salariile sunt mari.” (Alexandru Mihut, manager Spitalul de Pediatri Sibiu, Tribuna, 19 ianuarie, 2012)
Petiţie pentru mămici
Noi am demarat la sfârșitul anului o petiție, care circulă pe internet și este semnată de peste 900 de mămici,
și vom face cunoscută această problemă pe toate canalele media, pentru că nu susținem această regulă a Spitalului de Pediatrie din Sibiu.
O alta problemă ridicată de mamici a fost taxa de spitalizare, discriminatorie pentru copiii ale căror mămici nu au o stare financiară bună, în condițiile în care, conform legii protectiei copilului “(1) Copilul are dreptul de a se bucura de cea mai bună stare de sănătate pe care o poate atinge şi de a beneficia de serviciile medicale şi de recuperare necesare pentru asigurarea realizării efective a acestui drept.
(2) Accesul copilului la servicii medicale şi de recuperare, precum şi la medicaţia adecvată stării sale în caz de boală este garantat de către stat, costurile aferente fiind suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi de la bugetul de stat.” Din discuțiile nostre cu mamicile din alte orase, la celelalte spitale nu se percepe nicio taxa.
Ne bucurăm să știm că Spitalul de Pediatrie din Sibiu are dotari performante și o echipă de medici extraordinari, dar laptele și dragostea de mamă nu se înlocuiesc și împeună putem să evităm ca experiența din spital să devină o traumă atât pentru mamă, cât mai ales pentru copil.
În încheiere dorim să salutam inițiativa Maternității din Sibiu de a asigura mamei posibilitatea de a sta înca din primele clipe alături de copilul ei, intrând în programul “Spital prieten cu copilul” și am dori ca acest demers să fie continuat și în Spitalul de Pediatrie pentru a susține dezvoltarea fizică și psihică armonioasa a copilului.
Anul trecut, noi, mămicile din Sibiu am donat hăinuțe și jucării pentru Spitalul de Pediatrie și dorim să sprijinim în continuare, dar vrem ca niciunui copil internat în Spitalul de Pediatrie Sibiu, să nu-i mai fie încălcate drepturile fundamentale, prin separarea traumatizantă de mamă!
Atașăm acestei scrisori petiția cu semnăturile și comentariile mamelor din Sibiu, dar si din tară, comentarii ce privesc atât internarea copiilor fără mame, taxa discriminatorie, cât si atitudinea rece a personalului din spital, tratarea mamelor cu indiferență și lipsa de informație în legătură cu tratamentul indicat copiilor.
Cu deosebită considerație,
Mamele din Sibiu
