Ritualul botezului ortodox – dovada imposibilității reformei în Biserica Ortodoxă

Ritualul botezului ortodox – dovada imposibilității reformei în Biserica OrtodoxăPreoții ortodocși vor participa la dezbateri, începând cu luna aceasta, referitor la ritualul botezului. Este un pas foarte mare, însă el este determinat de atenția pulică ce, în ultima vreme, s-a îndreptat către accidentele petrecute cu pruncii în timpul acestui rit.

Preoții vor dezbate deci această procedură tardiv, numai după ce imaginea bisericii s-a ros considerabil. Este, de fapt, o dezbatere care să salveze gradul de încredere al Bisericii și nu pruncii care sunt supuși unui ritual barbar.

Încep să iasă la iveală cazurile în care bebeluși de numai câteva săptămâni au suferit stopuri respiratorii, au fost înecați sau au murit la câteva zile după ritualul botezului. Desigur, preoți habotnici se vor găsi mereu, să ne spună că părinții n-au avut credință, că nașii nu s-au lepădat de Satana, că micuțul i-a fost destinat lui Hristos, nu lumii pământești, deci și ce dacă a murit? Este însă timpul ca Biserica ortodoxă română să facă un salt enorm, din pre-evul mediu în care se află, înspre zilele noastre.

Bisericile vestice au renunțat demult la procedeul scufundării sub apă, în favoarea stropirii, o metodă mai puțin traumatizantă și care nu poate afecta în niciun fel sănătatea copilului.

Obiceiul botezului la români este unanim răspândit. Cu credință mai mare sau mai mică, toți părinții își botează copiii. Semnificația profundă a tainei, intrarea în biserica lui Hristos, este însă puțin cunoscută sau pur și simplu ignorată, prilejul fiind mai degrabă folosit pentru petrecere, pentru ca rudele și apropiații să-l cunoască pe noul membru al familiei, pentru ca părinții să se mândrească cu odrasla lor. Preoții iau totuși ritualul în serios. Atât de în serios, încât au impresia că, dacă micuțul nu supraviețuiește, ghinion, așa a vrut Domnul.

Bunicii mei au avut 12 copii. Era vreme de război, era foamete. Patru dintre ei au murit în scutece. Sunt numere, statistici, într-o Românie de care vrem să uităm. Astăzi, părinții aduc pe lume unul sau doi copii, cu obstacole medicale tot mai mari, impuse de propriul corp. Statistic, nu ne permitem să-i mai pierdem. Sufletește, nu ne permitem să mai trăim la fel după pierderea lor.

În toată această realitate, Biserica Ortodoxă închide ochii și își continuă practicile inventate cu mii de ani în urmă. Inventate plecând de la ce? De la scena botezului lui Iisus Hristos, un bărbat robust, în jurul vârstei de 30 de ani, care trăia într-o regiune cu climă blândă și care s-a scufundat, într-o zi, într-un râu. De bunăvoie. Sute de ani după această scena, botezul a fost înțeles ca act benevol de acceptanță a unei credințe. Dar, într-o zi, biserica a decis că are nevoie de mai mulți enoriași. Și ce metodă mai simplă să fie decât obligativitatea ca cei care erau deja unși să își boteze copiii neștiutori?

Dar un prunc care nu știe ce urmează să i se întâmple, care nu are posibilitatea să se apere, care nu știe să-și țină respirația în timp ce este scufundat în apă, care poate înghiți lichid nu o dată, ci de trei ori, acesta este supus unui pericol iminent, pe care-l poate certifica orice medic începător. Preoții ortodocși afundă copilul în apă – de cele mai multe ori rece ca gheața – fără să aibă cele mai vagi noțiuni despre cât rău poate să-i producă această procedură bebelușului. Cele trei scufundări se fac rapid, una după alta. Micuțul va încerca instinctiv să își umple plămânii cu aer, moment în care este din nou îmbăiat cu totul. Apa riscă să-i blocheze căile respiraotrii, poate să-i ajungă în plămâni, iar inima poate să înceteze să mai bată din cauza șocului sau puncul poate intra în șoc termic din cauza temperaturii scăzute a apei. Nu mai enumerăm posibilele complicații ulterioare, de la pneumonii și până la teama instinctivă de apă, de care mulți micuți suferă timp îndelungat după botez.

Ritualul botezului în biserica ortodoxă nu stă numai în scufundarea în apă. Simbolurile, ca celebra lepădare de Satana, ungerea cu mir, împărtășirea, tunderea părului, sunt împrăștiate pe parcursul ceremoniei și sunt probabil la fel de eficiente și dacă s-ar renunța la barbaria scufundării pruncului sub apă. Poate însă Biserica ortodoxă română să accepte acest compromis?

Ultima oră

Participă la discuție

8 Commentarii

Publică

  1. @Alex

    Draga Alex, cititul este o activitate continua de informare care are ca rezultat formarea unor convingeri personale fundamentate. Tonul tau tipic pentru ce vedem astazi in Romania se potriveste de minune cu tonul, limbajul si informatia din articol. Eu am intervenit ca sa o salvez pe fata asta de la necazurile viitoare (firesti pe drumul pe care a apucat-o), dar se pare ca te-am afundat pe tine intr-o furtuna a gandurilor din care cu greu vei iesi. Pune mana si citeste vreo cativa ani lucrurile scrise de oameni de vaza in domeniile astea la care faci referire (arheologie, istoria religiilor etc.), apoi reflecteaza putin (tot vreo cativa ani). Cam asa se formeaza „parerile” care merita comunicate si altora!

  2. Articolul este foarte fun si curajos pe deasupra. Iar la explicatiile uimite despre cum trebuie facuta scufundarea, in numele fantomei, a copilului ei si al babacului, sunt un puic puerile. Probabil ca si prin triburile africane care taie clitul fetitelor la cateva saptamani dupa nastere, tot asa se face o taietura pentru spiritul padurii, una pentru apa si cealalta pentru soare. Cand iti moare copilul ca a facut soc termic cine e de vina, procedura? fiul? tatal? sau sfantul duh? Ca sa nu mai zic de toata tigania de botez cu cerinte foarte mari mai ales financiare pe seama rudelor si a prietenilor. Botezul ca si nunta e o afacere.
    Mai ales ca religiile crestine sunt un plagiat al celor egiptene.
    Isus a k a Horus cu fecioara Maria a k a Osiris, si tatal a k a Raa,
    e una dintre povestile mult mai vechi decat crestinismul. mai ales ca sunt scrise in piarta in templul Ednu in Egipt, unde la analiza cu izotopul 14 de carbon au iesit vechi de peste 5500 de ani.
    dar stii cum e :
    CREDE SI NU CERCETA! CA NE PRINZI CU PISICUTA IN SAC!

  3. Eu as zice sa scrie fiecare la ce se pricepe. Maine-poimaine se apuca fata sa dea sfaturi si despre medicina, operatii la microscop etc. Cand scrii un articol chiar trebuie sa stii despre ce scrii, nu sa scrii impresii. Scufundarea de trei ori se face in numele Sfintei Treimi: 3 de la treime, scufundarea simbolizand coborarea lui Hristos in iad, dupa moarte, iar ridicarea – invierea Lui. Ce sa stie fatuca despre faptul ca botezul se facea EXACT ASA (adica prin scufundare) si de catre apostoli? Ea trebuie sa scrie ceva, nu sa se informeze.
    Am scris asta pentru cei ce citesc si s-ar putea sa fie derutati de elucubratiile din articol. Nu asa se face presa, iar subiectul asta lasa-l, fata, la altii.

  4. :). Nu te-am copiat, pt ca asta nu se poate. Te-am imitat, in schimb pentru a-ti arata ca, de fapt, tin cu tine si mi-a placut ideea. Comentariul meu este la adresa articolului. Din comentariul tau nu am retinut decat cifrele. Urat din partea ta ca folosesti modul asta de exprimare fata de o persoana pe care nu o cunosti. Nu, nu ma imbat. Nu iau nici etnobotanice. Nu port sutana.
    Ma refeream la faptul ca unele lucruri care par obligatorii pot fi refuzate prin exercitarea dreptului la liberul arbitru. Deci, daca nu esti multumit cu propriul botez, e treaba ta. Imi exprimam si dezaprobarea fata de atitudinea autoarei fata de o problema pe care nu o cunoaste in profunzime, desi simte nevoia sa o aduca in discutie.

    Referitor la comentariul tau, te rog sa imi spui care sunt acele 100 de cazuri. Si eu sunt extrem de curios sa stiu de unde scoti din palarie cifre din astea.

  5. Draga Blogger la comentarii nu e nevoie sa conving pe nimeni, ci doar sa-mi exprim opinia. Eu consider ca sunt mai mult de 100 de cazuri in ultimii 50 de ani in care datorita botezului in ritualul ortodox s-a cauzat moartea copiilor, fie prin inec, hipotermie, soc termic, bronsite, si alte celea, dar daca au murit acasa la 2 saptamani ca le-au cedat plamanii, nu e vina popii.
    Nu e nevoie sa ma copiezi cu punctele si sa numerotezi ideile, dar ma bucur ca ai apreciat prezentarea comentariilor mele precedente. As vrea totusi sa te intreb cum te vaccinezi daca nu o faci niciodata de buna voie? Legat? te imbeti? Etc..? etnobotanice pe sub sutana? Sunt foarte curios!!
    Sa te ajute Sf Ioan Paul al Doi-lea, Sfintii Imparati Constantin si Elena si de asemenea Sf Andrei Saguna.

  6. 1. Cand te apuci de scris trebuie sa iti alegi subiectul.
    2. Alegi un subiect pe care il cunosti suficient de bine ca sa poti sa ii convingi pe ceilalti ca ai dreptate.
    3. Alegi argumente serioase, bazate pe cunostinte si experienta.
    4. Pericolul de inecare la botez este aproape zero si nu se compara cu pericolul de a te infecta cu HIV de la acul nesteril folosit pentru primul vaccin, pe care — sa fim seriosi — il iei la o varsta la fel de frageda ca si aceea la care primesti botezul si fara sa te intrebe nimeni!
    5. Mie imi este frica de ac si nu ma vaccinez niciodata de bunavoie.
    6. La fel si cei care nu sunt de acord ca au fost botezati, pot sa renunte la apartenenta la Biserica.
    7. Te rog sa recitesti punctul 2.
    8. Parerile personale sunt extrem de periculoase in spatiul public. Daca nu sunt suficient de bine fundamentate cel care si le exprima liber in spatiul virtual este supus unor riscuri destul de importante. Nu, nu i se „taie” netul, dar se face de minune si eu cred ca asta e mai grav.
    9. Mai ales cand parerile/temerile personale sunt exprimate in scris, ele raman foarte mult timp active in constiinta oamenilor si pot aduce daune de imagine cel putin — daca exista asa ceva — persoanei care le debiteaza.
    10. Toate cele de mai sus tin de un bun simt al scrisului si de respectul scriiturii in sine.

  7. 1. Nu toți părinții își botează copiii.
    2. Majoritatea găsesc motiv de a face un ban pe spinarea prietenilor, cunostintelor si a rudelor, risipind sume de bani destul de însemnate .
    4. Se cunosc si cazuri in care reoti si-au adus la botezul propriilor copiii ursitoare, concept si practica ASA zis barbara.
    5. E posibil sa nu fi observat ca am sărit punctul 3.
    7. Multumesc ca ai controlat ordinea.
    Sa ne ajute Sfantul Ioan Paul al Doi-lea ( fost papa, deci redenumit) pentru problemele noastre de cele toate zilele pe plan internațional si Sfantul Andrei Saguna ( fost Mitropolit) pe plan local
    PS noroc ca s-a aprobat construcția Catedralei Mantuirii Neamului ( 300 milioane Euro din bani publici nu europeni) ca sa ne mantuim. Dacă dai un acatist mic, te poate ajuta putin, dacă dai un acatist de 300 milioane € …..
    Bine ca aceasta catedrala va avea shopping Center sala de fitness, apartamente si săli de conferință pentru preasfintii părinți. M-am îngrijorat când am văzut ca in plan sunt si locuri de joaca pentru copii. Ca Michael Jackson mai trebuia invitat. Noroc ca a luat o supradoza de talent si s-a lamurit intr-un final ca nu ar fi fost pedofil, deși dormea in pat cu copii ce nu ii erau rude.
    Dar dacă s-a spovedit si dacă i-au făcut parastasele cu randuiala, sigur l-a iertat si acum e in Imparatie!!!!!