Canonizarea mitropolitului Andrei Șaguna a strâns laolaltă plebe și vlădică, vlădică de tot felul. Vadim Tudor, dar și Traian Băsescu, Klaus Johannis, dar și Ion Ariton. Cred că nu se îndoiește nimeni că sus-numiții domni numai de pioșenie nu dau dovadă. Numai de smerenie și de iubire față de aproapele, nu. Dar s-au strâns, iar biserica, mărinimoasă, aceeași biserică ortodoxă care, mai nou, îți cere certificatul de botez ortodox înainte de ceremonia de cununie, i-a primit pe toți sub aceeași largă și binevoitoare sutană. Respectiv în catedrala mitropolitană de la Sibiu.
E clar că înaltele fețe domnești s-au strâns laolaltă de dragul evenimentului, care a implicat camere de filmat și baie de mulțime. Pe fiecare, însă, dacă-i întrebi, va găsi un răspuns care să gâdile orgoliul neamului.
E, totuși, normal, papii și patriarhii au dat, de-a lungul istoriei, regi, țari și președinți. Ce n-am înțeles cu precizie a fost prezența la slujbă a primarului Klaus Johannis și a președintelui Consiliului Județean, Martin Bottesch. Ambii, de religie evanghelică. Ambii, cu rădăcini săsești.
La talentul oratoric al primarului Klaus Johannis, în eventualitatea unei interogări despre prezența domniei sale la slujba de canonizare, anticipez un răspuns despre personalitatea impunătoare a mitropolitului Andrei Șaguna, acest ctitor de neam românesc, acest militant la porțile Vienei pentru școala românească și graiul românesc. Păi tocmai.
Nimic de zis, este un semn de civilizație, de toleranță și de respect ca membrii comunității să se bucure reciproc de sărbătorile unii altora. Dar este îndoielnică deschiderea bisericii ortodoxe față de anumiți membri ai comunității de altă confesiune ecumenică, respectiv de cei cu funcții înalte, și intoleranța față de credincioșii obișnuiți.
Oricare ar fi motivația de discurs a primarului Klaus Johannis și a președintelui CJ, Martin Bottesch, prezența lor nu în mijlocul mulțimii ortodoxe, ci chiar în fruntea ei – locuri bune, în primul rând – a avut fireasca logică a prinderii primului plan.
Ce zici, sfinte Șaguna, ți-ai imaginat dumneata vreodată acest tablou?