Ioana Maria Vlas a renunţat la lupta cu Vîntu, izolându-se într-o comună de la poalele Făgăraşului. N-o mai interesează decât cum va fi ziua de mâine, dacă o să plouă sau nu, conform Evenimentul Zilei.
„Casa aceasta este a unei prietene, o foarte talentată pictoriţă. A moştenit acest domeniu şi,de când am venit aici prima dată, m-am îndrăgostit pe loc. Ia priviţi ce văd eu în fiecare zi”, arată cu vorba rară Ioana Vlas către linia înaltă a Făgăraşilor ce răsar în faţa porţii. În satul în care mersul lucrurilor pare inexistent, Ioana Maria Vlas scrie, citeşte şi pescuieşte.
„Nu îmi fac absolut niciun fel de planuri.Ziua de mâine e cea mai importantă, dacă plouă, dacă nu plouă… Am pensie şi, mă rog, mă descurc cum pot”. Nu se arată descurajată nici în faţa faptului că, la ţară, confortul locuinţei este mai redus. „Dar ce cusur are? Trebuie lemne, so what? Ne descurcăm”,spune Vlas, în EVZ.
Peşti pentru găini
„Aţi mai văzut astfel de găini nebune? Uite ce mănâncă la peşte. Căci eu peştii cei mari nu îi ţin. Îi aduc doar pe ăştia mărunţi, pentru găini”, şi aruncă toată captura de pe baltă la găinile care se aruncă disperate la fiecare bibănel.
În Nou Român, Ioana Maria Vlas se trezeşte la cinci şi jumătate – şase, sapă după râme şi porneşte la pescuit. Fie pe un fost cot al Oltului, fie la bulboanele de pe pârâiaşul care trece prin faţa casei. La prânz e înapoi acasă. Către seară, fie e de găsit iar la peşte, fie citeşte şi scrie. De fapt transcrie, rescrie şi adaugă la cele două cărţi începute în arest şi puşcărie.
Citiți întregul reportaj în EVENIMENTUL ZILEI