Se zice că, pe vremuri, tărâmurile aceastea erau guvernate de o forță a răului, care-i împiedica pe oameni să trăiască bine și frumos. Forța aceea nu lua de la bogați ca să le dea săracilor, ci pur și simplu nu permitea nimănui să devină bogat. Mai puțin conducătorilor statului. Forța aceea se numea comunism. De la comun(ă), la bază principiul fiind “totul la comun”.
Oamenii au reușit cu greu să învingă forțele răului și, cu excepția câtorva cărora le plac lucrurile de-a gata, fie ele de cea mai proastă calitate, n-ar face niciodată pasul istoriei înapoi.
În lumea de azi, există un alt principiu guvernant, acela al competitivității. La modul ideal, cu cât muncești mai mult, cu cât ești mai bun în ceea ce faci, cu cât munca ta le este mai utilă sau mai plăcută oamenilor, cu atât câștigi mai mult.
Teatrul “Radu Stanca” a câștigat anul trecut, de pe urma vânzării biletelor și chiriilor, cam 200.000 de lei. Ce a propus PDL la ședința de Consiliu Local din luna august? Să le luăm banii. Toți banii. Haiducește. Să nu vadă un sfanț din ei. Au muncit să facă spectacole de calitate, au actori premiați, regizori de renume internațional, sunt printre cele mai apreciate teatre din țară și – se laudă ei – chiar din Europa? Foarte bine, să ne dea, la comun, toți banii pe care-i fac. Și îi împărțim noi după cum ne taie capul.
Și cum ne taie capul? Alte proiecte PDL (din fericire decedate) prevedeau alocarea a 4 milioane de lei pentru echipa de fotbal “Voința”.
Pe vremuri, forța răului care guverna pe aceste tărâmuri mai avea o strategie, tot egalităristă și ea: prostimizarea. Grijă mare la ce punem în balanță!
