Un miliardar american va finanţa construcţia unei ţări într-o „zonă liberă”, respectiv în mijlocul oceanului. Peter Thiel a investit până în prezent 1,25 milioane de dolari în crearea unor oraşe plutitoare, unde să se trăiască în afara reglementărilor, a legilor şi a imperativelor morale.
Peter Thiel îşi datorează faima lansării serviciului PayPal şi faptului că a finanţat o companie care se numea Facebook şi care avea să devină faimoasă în lumea întreagă. A investit în diverse proiecte, de la programele de manipulare a ADN-ului şi filme hollywoodiene, până la companii din Silicon Valley.
Acum, miliardarul de 43 de ani demarează cel mai ambiţios proiect al său: o nouă ţară, în largul oceanului, guvernată după „legi” inspirate de ideologia scriitoarei americane Ayn Rand, care s-a numărat printre gânditorii care au revigorat ideile doctrinei libertariene în secolul a XX-lea. Deşi a investit până acum peste un milion de dolari în acest proiect, scopul lui Thiel nu este de a locui acolo. Experimentul îl interesează din punct de vedere „teoretic”, pentru a testa noi forme de guvernare. Cu o avere estimată la 1,5 miliarde de dolari, Thiel a făcut o obsesie pentru graniţe, şi nu doar pentru cele de tip financiar, de care se ocupă zilnic prin natura jobului pe care îl are, având în vedere că manageriază fondul de investiţii Clarium Capital. Îl preocupă graniţele politice, sociale, ştiinţifice, scrie Details.com.
„Unul dintre lucrurile mereu fermecătoare este întrebarea în legătură cu viitorul – cum va arăta lumea peste 20 de ani şi ce putem face sau ar trebui să facem pentru a fi mai bună. Dar este o întrebare la care nu poţi da un răspuns îndeajuns de complet. Este la fel ca la jocul de şah. Poţi anticipa câteva mişcări, dar nu poţi vedea cum se va termina. Iar şahul este mai simplu decât realitatea”, spune Thiel.
În ciuda inovaţiilor din ultimul sfert de secol, dintre care unele l-au făcut un om foarte prosper, Thiel este foarte puţin impresionat de evoluţia noastră, a oamenilor, din punct de vedere tehnologic, politic, social, financiar. Ultimul constructor auto american de succes a fost Jeep, companie fondată în 1941, „iar maşinile noastre nu merg mai repede decât atunci”, spune Thiel, care găseşte mai multă satisfacţie în a urmări ideile mari decât în investiţiile pe care le are în cloud computing sau filme de Hollywood.
Thiel, un Don Quijote modern
Poate tocmai de aceea, Thiel – alături de alţi investitori ca Luke Nosek, Ken Howery (PayPal) sau Sean Parker (Napster, fost preşedinte Facebook) – au înfiinţat Founders Fund. Pe lângă investiţiile care ne aduc aminte de Don Quijote, dar care au potenţial pentru a deveni profitabile, cum sunt compania de transport spaţial SpaceX sau Halcyon Molecular, care şi-a propus să utilizeze secvenţe de ADN pentru a prelungi viaţa, Thiel este acum cel mai important susţinător al unei idei care duce conceptele de mare, îndrazneţ şi ciudat la un alt nivel. La peste 300 de kilometri vest de podul Golden Gate, care leagă oraşul San Francisco de oraşul Sausalito, dincolo de linia unde Pacificul întâlneşte cerul, este locul unde Thiel face cea mai îndrăzneaţă investiţie a sa.
Ideea oraşelor plutitoare îi aparţine lui Patri Friedman, care în 2008 a înfiinţat Seasteading Institute, alăruri de Wayne Gramlich, tocmai pentru a o implementa. Friedman a fost inginer la Google şi este nepotul economistului Milton Friedman, câştigător al premiului Nobel. Acesta vrea formarea unor noi popoare suverane, care să trăiască pe platforme cum sunt cele petroliere, în apele internaţionale – în afara reglementărilor, legilor şi a imperativelor morale. La început vor fi oraşe-stat mici, deşi scopul este ca până în 2050 să existe nenumărate de astfel de aşezări plutitoare.
Planul arhitectural al prototipului unui astfel de oraş presupune existenţa unei structuri mobile, cu motor diesel, de 12.000 tone, cu camere pentru 270 de persoane, cu posibilitatea ca acestea să fie interconectate. Scopul final este „să deschidem o frontieră pentru a experimenta noi idei de guvernare”, spune Friedman. Asta se traduce prin fondarea unei ideologii orientate pe micro-state pentru a implementa politici pe care libertarienii nu au avut posibilitatea de a le populariza.
Construirea unei ţări ca o afacere
Un potenţial model este ceea ce Friedman numeşte Appletopia: o corporaţie, cum este Apple, „iniţiază o ţară ca o afacere. Cu cât ţara este mai dorită, cu atât mai valoroase sunt imobiliarele”. „Este aproape ca şi când ar exista un cartel al guvernelor, iar aceasta este o modalitate de a forţa guvernele să concureze în stilul pieţei libere”, explică termenul de „interconectare” Ken Howery, partenerul lui Thiel la Founders Fund. În ciuda criticilor acestei idei, Thiel pare foarte devotat. Până acum a investit 1,25 milioane dolari. „Când începi o nouă companie, adevărata libertate se află la începutul acestei iniţiative. Constituţia Statelor Unite permitea la început lucruri care ulterior nu au mai fost posibile. Aşadar, întrebarea este poţi să te întorci la începuturi? Cum începi?”, se întreabă Thiel. Dacă această „nouă lume”se va concretiza, Thiel nu se va număra printre cetăţenii ei. Iar unul dintre motive este că nu este prea pasionat de bărci. Interesul lui Thiel este unul „teoretic”, aşa cum îl caracaterizează el însuşi. „Nu mai cred că libertatea şi democraţia sunt comptibile. Cea mai importantă sarcină a libertarienilor este să găsească o ieşire din politica de orice fel”, scria Thiel încă din 2009. sursa: gandul.info
