Te doare sufletul când începi să dai cu ochii de așezarea montană Păltiniș. După un drum superb, chiar dacă nerefăcut, te izbesc dintre foștii brazi priveliștile țipătoare ale vilelor contemporane. Roz, portocaliu intens, verde (de Paris), arhitecturi bizare, calcane, molozuri uitate lângă vile, înghesuială de cărămidă și beton după care ori te pișcă ochii, ori te-apucă plânsul. S-ar fi dus naibii toată Școala de la Păltiniș, în asemenea ambient potrivnic filosofiei.
Și ce, Păltinișul e doar pentru filosofi? – ați putea întreba, pe bună dreptate. Ei bine, dacă vremea filosofilor a apus și vremea turiștilor răsare, atunci nici pentru ei nu-i loc la Păltiniș. Ce să și vezi? Cartierul Primăverii, mutat la 1.500 de metri altitudine? O pârtie neîngrijită, un telescaun ruginit? Mâncare expirată? Teribiliști în blugi, care-și dau drumul printre schiori, plantându-și sub prețioasele funduri o pungă de 50 de bani?
Dar avem voie să visăm. Nu la gloria de altădată a stațiunii, ci la o alta, cu mult mai răsunătoare. Consiliul Județean Sibiu, Primăria Sibiu și Primăria Poplaca, administratorii terenurilor din zonă, s-au înțeles asupra unei asocieri care, pe hârtie, vizează fonduri de peste 120 de milioane de euro, din vistieria Uniunii Europene, pentru stațiunea Păltiniș. Numai un ochi fugar asupra proiectului și tot îți unge sufletul, ca mierea de albine: 42 de pârtii (să vă amintesc că în prezent funcționează – și aia când și când – doar una?), cu rețea de zăpadă artificială pe 50% din suprafața lor (să vă amintesc că, în prezent, la Păltiniș așa ceva nu există?), cu 12 km de telescaun, bandă și baby lift (nu știm dacă noi sau second, de la austriecii care le-au folosit în ultimii 30 de ani), cu aproape 3.000 de locuri de parcare (nu, n-am greșit zerourile), pentru o capacitate estimată de aproape 12.000 de persoane. Impresionant!
E adevărat, planurile mari nasc proiecte mari, însă Primăria – aș putea spune, de fapt, primarul Klaus Johannis – se laudă de câțiva ani, de pe când era campanie electorală, cu un complex de ștranduri în Pădurea Dumbrava, în valoare de 45 de milioane de euro. De trei ori mai puțin – și tot degeaba. Sau UE dă bani pentru schi, dar nu și pentru înot?
Știți bancul cu blonda la spovedanie: “Părinte, am păcătuit! Am visat că am băut un pahar de tărie împreună cu dumneata”. “Eh, copila mea, cine știe căile Domnului…”. “Și preoteasa nu era acasă, părinte”. “Eh, copila mea, cine știe căile Domnului…”. “Și, știi, părinte, după aceea am… am păcătuit împreună…”. “Eh, copila mea, cine știe căile Domnului…”. “Iar spre dimineață, părinte, mi-ai dat 1.000 de euro”. “Vise, copila mea, vise!”
