După multe ghinioane în plan profesional, viaţa îţi oferă atunci când te aştepţi cel mai puţin o bucurie imensă. Acesta este şi cazul lui Radu Neguţ, atacantul care a egalat-o sâmbătă pe Steaua în minutul 88, înscriind la 30 de ani cel mai important gol al carierei.
După cum spune şi el, lucrurile puteau sta însă cu totul diferit. Iată povestea omului negru, pentru stelişti, sau al eroului local, pentru sibieni.
Radu, numele tău este foarte puţin cunoscut în Liga I. Cine eşti tu?
(râde). În primul rând, un sibian 100%. Apoi, un fost internaţional de juniori UEFA, unde în 2000 i-am avut colegi pe Rădoi, Marius Niculae, Codrea, Raţ, Tibi Bălan, Bilaşco, Paraschiv şi alţii. Într-adevăr, în Liga I n-am jucat prea mult. Doar la FC Argeş, în echipa aceea cu Dani Coman, Neaga şi Mara. Ca o paranteză, Coman este şi naşul meu de cununie.
Ai avut mai mult succes în străinătate?
Da. Chiar mă bucur că m-ai întrebat asta. Am jucat la Al-Ittifaq, în Arabia Saudită, unde am câştigat Cupa Golfului, un fel de Europa League. O competiţie destul de puternică, oricum. Acolo am fost coleg de cameră cu Ousmane N’Doye. El era vedeta echipei. Trebuia să merg apoi în Emirate, dar am făcut ruptură musculară şi am ratat transferul. Am semnat cu Forex Braşov, unde era antrenor Pelici şi unde jucau zece dintre actualii mei coechipieri de la Voinţa. Cea mai mare bucurie atunci a fost când am bătut cu 1-0 Braşovul lui Răzvan Lucescu, prin golul meu.
Pe internet scrie că ai jucat şi în Cipru…
Da, în Liga a II-a. Am fost golgheterul campionatului, dar echipa mea, Lakatamia, a retrogradat în Liga a III-a. Un paradox, dar aşa s-a întâmplat. Am avut o ofertă apoi din prima ligă a Ciprului, dar m-am operat de două ori de hernie inghinală şi a trebuit să fac iar un pas înapoi.
Cum ai ajuns la Voinţa?
Păi, după cele două operaţii aveam nevoie de o echipă unde să-mi revin fizic, s-o iau de la capăt, şi unde e mai bine decât acasă? Am venit la Voinţa în 2009 şi ţin minte că am înscris golul decisiv de promovare din „C” în „B”, împotriva Gloriei Bistriţa II.
„Compun un poem pentru egal”
Acum te aşteptai să joci la 30 de ani în Liga I?
Da’ de unde. Eu eram în vacanţă, în Dubai. De fapt, fac un fel de navetă Dubai – Sibiu, pentru că soţia mea este stewardesă la Emirates şi merg de câte ori pot ca s-o văd.
Cum a fost cu cei 100 de dolari primiţi de la un fan?
Nu-l cunosc pe băiat. Din câte am înţeles, este un sibian stabilit în SUA şi avea pregătiţi câte 100 de dolari pentru fiecare marcator din meciul cu Steaua. Bineînţeles, pentru ai noştri. Lui Tatu nu cred că i-a dat. Mie mi-a adus banii Grigore, căpitanul echipei. Sunt primii mei bani câştigaţi în Liga I.
Ce pasiuni mai ai în afară de fotbal?
Scriu versuri de mulţi ani, dar nu mă laud cu ele. Nici părinţii mei nu le-au văzut, doar soţiei i le-am dat să le citească. În aceste zile voi compune un poem şi pentru egalul cu Steaua. E musai, doar am marcat cel mai important gol din carieră. Apoi, ador călătoriile.
8 goluri în 27 de meciuri a reuşit Radu Neguţ în sezonul trecut din Liga a II-a
18 mii de dolari pe an e salariul atacantului la Voinţa Sibiu
7 meciuri în Liga I mai jucase Neguţ până sâmbătă, în returul sezonului 2001‑2002, pentru FC Argeş
sursa – Prosport.ro