Sibienii au venit de pe plajă şi au fost egalii echipei lui Levi, chiar dacă în urmă cu trei ani nu existau în fotbalul mare. „Jucam pe terenuri pe care acum se cultivă porumb”, îşi amintesc oamenii lui Alex Pelici.
Voinţa Sibiu aminteşte de Danemarca de la Euro ’92, cea mai surprinzătoare campioană a bătrânului continent. Majoritatea jucătorilor erau pe plajă în urmă cu o lună, dar şi-au întrerupt vacanţa pentru cea mai prolifică vară din istoria echipei.
„Eram în Spania, pe plajă, când am aflat că trebuie să jucăm baraj pentru Liga I. Mi se părea o glumă la început, mai ales că înaintea ultimei etape a ligii secunde toţi credeau că o să le dăm meciul celor de la ACU pentru ca ei să se salveze.
Am avut însă o discuţie între noi şi am zis că trebuie să rămânem serioşi şi să tragem să rămânem pe locul 4. Iată că dacă am fost corecţi am fost şi recompensaţi”, îşi aminteşte „căpitanul” Nicolae Grigore, singurul jucător din lotul Voinţei care a jucat pentru „verzi” în toate eşaloanele.
„Sunt aici din liga a IV-a. Am jucat pe terenuri pe care acum se pune porumb. N-am crezut că vom ajunge în Liga I, chiar dacă domnul Hămbăşan era ambiţios de la început. Era destul de ireal să ne gândim atunci la Liga I”, povesteşte fotbalistul de 36 de ani, care mai are o dorinţă legată de Voinţa: „Să nu fim pasageri în Liga I”.
În ceea ce priveşte meciul de debut în prima ligă, Grigore, care a mai jucat contra Stelei în prima divizie în 2000, când era legitimat la Gaz Metan Mediaş, este franc. „Erau mult mai puternici atunci. Aveau jucători foarte buni. Acum nu mai e echipa care a fost”, crede Grigore.
„Aşteptarea a fost lungă, dar a meritat. Era ireal să visez la Liga I atunci când eram în liga judeţeană. Voinţa ar trebui să fie un exemplu pentru mulţi”, Nicolae Grigore, căpitan Voinţa Sibiu