Miercuri, 20 iulie 2011, la ora 18:00, Biblioteca Județeană ASTRA Sibiu îl va primi pe Octavian Sărbătoare, scriitorul australian de origine română, cunoscut pentru abordarea inedită și documentată a unui subiect de interes general: tradițiile și personajele remarcabile ale dacilor.
Pentru întâlnirea cu publicul sibian autorul aduce două teme de discuție: Tradiția neamului românesc și Proza inițiatică, conferințe însoțite de prezentare de carte. Titlurile propuse de autor sunt: Pe calea lui Zamolxe (trilogie), Românul s-a născut zamolxian, Viața lui Zamolxe și Evanghelia Dacilor. Acestor volume se adaugă o serie de alte scrieri, rodul cercetării personale din spațiul culturii orientale: Iubire în India, Yoga Sutras, Spirit și iubire în India și Așteptând salvatorul lumii în India. Octavian Sărbătoare a scris peste 24 de cărți în limba română și 5 volume în limba engleză, dedicându-se studiului aprofundat despre originile neamului românesc, religia primară a acestuia, inițiind și participând la o nouă renaștere: renașterea zamolxiană.
Autorul, așteptat miercuri la Sibiu, dorește să redescopere tainele strămoșilor geto-daci, ascunse ori transfigurate în credințele populare. Domnul Sărbătoare face un paralelism între spiritualitatea geto-daca și cea indiană, mergând pe un drum bătătorit de maestrul său spiritual, Mircea Eliade, devenind după tiparul eruditului cercetător, un rafinat observator al fenomenului religios și un bun cunoscător al spiritualității indiene.
Scrisoare deschisă către toţi creştinii
Cu surprindere am aflat că domnul Octavian Sărbătoare a mai produs o blasfemie, a mai scris o carte ca o grozăvie şi care se cheamă – Evanghelia Dacilor.
Această carte ca şi tot ceea ce a produs până acum acest om este o diversiune foarte bine gândită pentru a da o lovitură credinţei creştine şi pentru a instaura o lege a necuratului, a anarhiei şi a haosului. Prin tot ceea ce scrie acest om aduce o gravă atingere culturii dacice, o gravă atingere Marelui Străbun Zamolxe prin gravele neadevăruri pe care le proliferează prin toate cărţile sale.
Această ultimă carte este o gravă blasfemie la adresa lui Dumnezeu, a Fecioarei Maria şi a Domnului Iisus Christos Însuşi, murdărind tot ceea ce este curat în credinţa noastră străbună şi în credinţa noastră creştină.
Acest om nu pe Dumnezeu slujeşte ci pe anticrist şi pe muma iadului!
Împotriva scrierilor acestei persoane Fundaţia Altadora 2003 a luat poiziţie publică printr-o scrisoare deschisă de mai jos, demascând scopurile sale aberante de a instaura haosul în societatea românească şi de a deforma şi batjocori în modul cel mai josnic cu putinţă pe strămoşii noştri şi credinţa.
Dar de data aceasta acest om a întrecut orice limită posibilă deformând adevărurile istorice şi biblice în modul cel mai grav cu putinţă, după care aruncă totul în cârca strămoşilor noştri.
Citiţi şi vă cruciţi!
Copitele lui satana calcă prin România…
Iată pe scurt ce zice el în cartea lui aberantă:
,,Locuitorii Traciei erau de cultură elenă, mulţi dintre ei vorbeau şi limba greacă.”
Până acuma numai greci nu am fost consideraţi noi şi neamul nostru, dar conform minţii bolnave a acestui om orice este posibil…
,,Clanul Cogaion, aflat în aria Munţilor Haemus era bine cunoscut în toată Tracia.”
Cogaionul era şi este Muntele Sacru al dacilor şi nicidecum nu era un clan…
Din acest ,,clan ” cică făcea parte un dac pe nume Tâcu Pandrea care a avut un fiu Tiberiu Iuliu, care la 18 ani s-a gândit să se înroleze în armata romană. Ajuns în Roma este înrolat şi repartizat exact în Nazaret, pe vremea când acolo locuia Fecioara Maria.
Cine a mai văzut ca un fiu din poporul dac să se ducă să-l slujească tocmai pe duşmanul lui de bună voie. Cine gândeşte atât de jalnic, nu cunoaşte spiritul dacilor…
,,Aproape în fiecare dimineaţă Maria îl vedea pe Pandrea (soldatul) în grădină când el se ruga la zeii lui. Şi Maria se gândea: Trebuie să fie un om bun dacă face asta. Aşa soţ aş vrea şi eu să-mi trimită Domnul. Dar părinţii mei m-au logodit cu Iosif. Şi eu nu vreau să-i fiu soţie. Doamne nu ştiu cum să scap de asta. Nu văd nici o posibilitate.”
Vedeţi până unde merg grozăviile şi blasfemiile acestui om numit sărbătoare? Vedeţi de ce neruşinare este capabil şi cât de senin este când murdăreşte o fiinţă Sfântă, Inocentă şi Imaculată cum a fost Fecioara Maria, care fusese crescută în Templu în Sfânta Sfintelor până la vârsta de 12 ani şi care fusese afierosită lui Dumnezeu?
Altă mostră, altă ,,perlă”:
Pandrea se întâlneşte cu Iosif care plătise o sumă foarte mare de bani ca să ia de soţie pe Maria, ca să-l lămurească să rupă logodna: ,,În zilele următoare Pandrea l-a cunoscut pe Iosif, care i-a spus şi el despre legământul logodnei dintre el şi Maria: Tatăl Mariei Ioachim, care a murit demult, mi-a promis-o pe fată de când ea era o copilă. Atunci i-am plătit o avere şi m-am logodit cu ea…”
Ne întrebăm cu indignare cum de poate suporta hârtia aceste inepţii şi aceste denigrări insuportabile la adresa Fecioarei Maria şi a Sfinţilor ei Părinţi? Şi toate acestea le scrie un român de-al nostru…
Mai departe această carte a diavolului spune că, mergând Maria în vizită la preotul Zaharia şi verişoara sa Elisabeta, aceştia au aflat de faptul că Maria îl plăcea pe Pandrea şi au fost de acord ca să se căsătorească cu acesta în legea pâgână. După ce s-au căsătorit au dus-o la Iosif, spunând că trebuie să stea cu ea ca să creadă lumea că ei sunt căsătoriţi…
După cum se poate vedea blasfemia şi mizeria acestui om atinge cote inimaginabile… El neagă originea Divină a Domnului Iisus Christos şi pe Fecioara neprihănită o face adulteră, în toată această blasfemie târând şi pe dreptul Zaharia şi pe Sfânta Elisabeta.
Mai departe, în această carte abominabilă, se spune că Iosif şi Maria au crescut pe copilul Iisus dar după un timp Pandrea, tatăl lui vine şi îl caută, ca să-l ducă în Dacia:
,,Într-o zi pe când se ruga în templul zeiţei Iisis, Pandrea a auziut un glas care-i spunea: Să mergi la Nazaret la fiul tău Iisus şi să-l aduci aici, apoi să-l duci la neamurile tale din Tracia şi Dacia…”
Toată cartea continuă în acest ton şi cu evenimente care mai de care mai aiuristice, şi în final îl face pe Domnul Iisus rege în Dacia, îl căsătoreşte cu una pe care o chema Lila, iar când ajunge la vârsta de 80 de ani acesta moare.
Cartea aceasta otrăvitoare, care îşi bate joc de tot şi de toate, care aduce atingere lui Dumnezeu însuşi, despre care autorul spune că priveghea din înalt toate acestea şi se bucura, se încheiecu o promisiune:
,,Duhul lui Iisus va rămâne cu noi în vecii vecilor. Noi vom scrie vestea cea bună a faptelor lui şi vom respinge scrierile răstălmăcite făcute de acei oameni care nu l-au înţeles. Aşa să ne ajute Dumnezeu!”
Şi noi ne rugăm, ca aşa să le ajute Dumnezeu la toţi aceia care au gândit aceste mizerii spirituale greu de suportat, după cum au făcut, şi ne mai rugăm ca această neghină gravă a spiritualităţii româneşti să fie scoasă şi aruncată în foc, pentru a nu exista în neamul nostru astfel de trădători ai credinţei creştine şi astfel de Irozi care din nou răstignesc pe Domnul Iisus şi pe Sfânta Sa Mamă Fecioara Maria.
După cum bine se ştie domnul sărbătoare face parte din curentul zamolxian, care estre extrem de nociv şi care neagă complet valorile creştinismului, şi pentru aceasta nu se dă înapoi să ţeasă o poveste otrăvită, în care amestecă memoria şi credinţele Marilor Străbuni, credinţa creştină şi Marii Sfinţii, încercând să ne convingă de aberaţiile lui. Pentru aceasta face orice, neagă pe Dumnezeu, neagă firea Divină a Domnului Iisus, neagă imaculata concepţie. Deformează istoria, distruge adevărurile care au fost consemnate de martorii acelor vremuri şi care au fost Evangheliştii, neagă mărturiile Apostolilor de altădată şi vine el şi se dă mare şi autentic evanghelist, care el cică ştie mai bine…
Acest om este în slujba celui rău, ascultă de glasul întunericului şi care din dorinţa de a fi băgat în seamă şi de a avea suces publicistic, calcă totul în picioare, scrie orice şi nu se dă la o parte de a concepe ceva infinit mai grav decât Codul lui Davincii. Nu-l interesează ce scrie şi ce distruge şi ce atingeri grave aduce Personalităţilor Cereşti, nu are limite în aroganţa şi infatuarea lui.
Păcat că un român (că el zice că este român, dar noi credem că este un iuda, mai rău decât Iuda!) poate tipări în România o astfel de carte de dispreţ total la adresa lui Dumnezeu şi păcat că poate aduce o astfel de înjosire gravă la adresa străbunilor noştri şi la adresa Sfinţilor şi păcat că mai sunt şi aceia care o vând dornici de câştig…
Mare păcat că în România sunt atât de puţini creştini care să sară şi să apere pe Dumnezeu şi credinţa şi că sunt mulţi care îi deschid larg uşile şi îl poftesc în casele lor, ba mai mult se şi leapădă de adevăr şi se înrolează în armata întunericului, a cărui vârf de lance este acest octavian sărbătoare.
Noi creştinii de azi nu putem tolera aceste idei aberante şi greşite şi nici atitudinea inadmisibilă a acestui om, care mai are în spatele lui pe mulţi alţii de aceiaşi teapă şi vom cere pe cale de rugăciune pedeapsa Divină cuvenită pe măsura faptelor lui.
Pirtea Maria
Fundaţia Altadora 2003
6. 08. 2011