“Mă, zici că voi ați pus coada la prună!” – am primit astfel de replici de multe ori, de la prieteni mai din sud sau mai din est, dar dintre aceleași granite. Am râs și n-am analizat substratul, până ieri.
Pe strada noastră s-a mutat de câteva luni o familie, dar abia ieri am stat de vorbă cu unul dintre membrii ei. O doamnă de aproape 50 de ani, care-mi mărturisește că este din Alexandria și că abia așteaptă să termine fiul ei studiile de Master, ca să plece din Sibiu. Unde, subliniază, nu-i place deloc.
Nu-i place sistemul sanitar. A fost cu fiul mai mic la Urgență, pentru o stare febrilă, cu vărsături. După minute bune de așteptat, a fost tratată cu o angoasantă superioritate, de tot personalul, de la medici până la femeia de serviciu. “N-a stat nimeni să vadă ce bagaj de cunoștințe am. Au auzit că am accent din sud și abia dacă s-au uitat la mine”, se plânge.
În același capitol al sistemului sanitar sibian, a mai pățit una: nora, cu cezariană efectuată la Sibiu în urmă cu 9 luni, s-a trezit cu firele operației pocnite. Deși, precizează femeia, la nașterea nepoțelului au cotizat bani frumoși. Șpagă, ați înțeles bine.
Nu-i place nici sistemul de învățământ. Fiul, masterand la Universitatea “Lucian Blaga”, este foarte dezamăgit de profesorii care nu dau pe la cursuri, de nivelul scăzut de informație de specialitate pe care aceștia îl au și de inechitățile la notarea studenților, pe criterii altele decât de performanță.
Nu-i plac, cel mai dureros, oamenii. În magazine, pe stradă, în parc, oricine îi aude accentul, întoarce capul și avântă nasul către zări. Nu poate sta de vorbă cu nimeni și se simte refugiat în propria țară.
Înțeleg mândria de a fi ardelean în general și sibian în speță. O înțeleg și o simt. Mândria și superioritatea afișată, chiar fără argumente, față de ceilalți locuitori ai patriei, nu au însă un numitor comun. Unii am fost călăriți de nemți și unguri, iar ceilalți de turci – aceasta să fie ruptura noastră istorică? De ce nu-i vrem, de ce nu ne plac, de ce nu-i acceptăm? Suntem oglinda aceluiași neam.
Ardealul s-a enclavizat într-o concepție cu risc de secesionism: noi suntem cei buni, cei drepți, cei frumoși. Tot ce-i rău – sărăcia, hoția, manelele, tupeul, nesimțirea, claxonatul în trafic, fluieratul după domnișoare pe stradă, mirosul acid din autobuz, chiar și blondul spălăcit –, totul vine de dincolo de Carpați. Ca și când Ardealul ar fi un tampon steril, pătat cu puroiul altei țări.
http://www.ziuadecj.ro/life–and–style/clujenii-au-asaltat-iulius-mall-pentru-bianca-dragusanu-si-daniela-crudu–61959.html
vezi comentarii
Fara oamenii mai din sud de noi, oricum i-am numi, nu suntem romani. Nimeni nu e „fruncea” doar datorita pozitiei geografice in care s-a nascut. Eu zic ca a cam sosit timpul sa invatam sa ascultam romanii, de oriunde ar fi – s-ar putea sa indragim „zone” intregi :). Ca sa intelegem cine suntem. Sau, pur si simplu, sa nu mai fim.
sfatul meu pentru cititorii acestui articol….indiferent din ce zona a tarii sunteti, vocabularul limbii romane contine suficiente cuvinte ca sa te poti face inteles si in Ardeal, Moldova, Oltenia etc….problema este ca trebuie sa deschizi gura si sa interactionezi pentru a rezolva diferite dispute…pe mine nu ma intereseaza ca cel cu care vorbesc este oltean sau ardelean….important este sa-mi subliniez punctul de vedere…din cauza aceasta o sfatuiesc pe doamna respectiva sa se intoarca la spital si sa faca o reclamatie impotriva celui ce i s-a adresat intr-un mod mai putin politicos iar doctorului care nu a facut operatia bine ..la fel…atata timp cat intrarea la medicul de familie se face cu bancnota in mana serviile care le primim, le meritam!
sunt de acord cu opinia d-nei doar partial.in general cei de peste munti,in special oltenii, vin cu idei preconcepute pandind orce atitudine a ardelenilor in relatiile cu ei si nu de putine ori o percep trunchiat.
Felicitari pentru articol. Ii dau dreptate doamnei. Asa de prost sunt vazuti „vizitatorii” aici… poate ca uneori pe buna dreptate (experiente anterioare), dar totusi prea des ajunge „aerul de superioritate” la nivelul celui celebru din Banat (fruncea). Si nu stiu daca mai exista undeva oameni atat de convinsi ca nicaieri nu-i mai bine ca in Sibiu.