Nici n-a anunțat bine Primăria că are în plan trasarea de piste pentru biciclete în tot orașul, că s-a umplut internetul de detractări. Că așa-i românul: caută gaura de vierme în orice măr.
Și ce dacă bicicliștii așteaptă măsura asta de ani întregi? Și ce dacă sunt sibieni care și-au lăsat bicicletele la ruginit, pentru că n-au pe unde să circule? Și ce dacă este, în esență, o măsură bună pentru comunitate? Dacă e rost de înjurat, să înjurăm, dară!
Opozanții măsurii – la cei internauți mă refer, pentru că virtual este spațiul frustrărilor noastre – ori nu au argumente deloc, ori își varsă cu această ocazie năduful că străzile au gropi, deci mai bine băgăm banii în ele, că pistele vor fi vopsite cu lavabilă și vom umple statisticile de accidente (nu știu de unde le-o fi venit ideea cu lavabila, probabil din prea multă reclamă) sau, bineînțeles, că există un grup de interese care are afaceri cu vopsea și care se va căpătui de pe urma pistelor noastre.
Să facem totuși un efort de bunăvoință, să recunoaștem că în toate statele civilizate, bicicliștii au piste delimitate fie pe carosabil, fie pe trotuar și că nu poate fi decât benefic să avem rute dedicate, în tot orașul, pentru bicicliști. Să facem și un efort de gândire și să încercăm singurul gen de critică validă, cea constructivă. Abia acum putem atrage atenția autorităților că mai sunt câteva hibe de reparat în această privință.
Cea mai gravă dintre probleme, care poate cauza accidente grave, este montarea total alandala a gurilor de canal în asfalt. Și pentru roțile mașinilor, acestea sunt adevărate pietre de încercare, dacă nu cumva bolovani sau chiar buturugi. Darămite pentru biețile roți ale bicicliștilor. Mai enumerăm în aceeași categorie și valurile lăsate moștenire de traficul greu și deja prietenele noastre nedespărțite, gropile.
Al doilea factor perturbator al circulației bicicliștilor sunt ceilalți participanți la trafic. O singură pistă, lungă și lată, avem în Sibiu. Populată în proporție de 10% de bicicliști, 10% de mașini parcate, 20% de plimbagii și 60% de părinți cu cărucioare. De ce ține educația lor de autorități? Pentru că gardienii care se preumblă prin parc, bunăoară, sunt doar actori pasivi la aceste scene, deși au cauzat și ele accidente.
Însă de la o vreme mai cauzează doar nervi. Sau resemnare. Probleme complexe, dar rezolvarea lor ar face diferența dintre o pistă românească și una nemțească.