Lui Puya îi place să cânte la Sibiu

Puya, unul din cei mai cunoscuţi solişti hip hop, a inclus şi Sibiul în turneul „Undeva-n Balkani” care promovează al doilea album solo al său, „Românisme”. După Sibiu a urmat Brăila şi Constanţa, în acelaşi week-end. L-am ţinut puţin de vorbă pe Puya, înainte să-i vină la masă mâncarea comandată pe terasa pensiunii Rubin.

R.: Eşti invitat des la petreceri şi evenimente în Sibiu?

Puya: Ca peste tot.

R.: Asta ce înseamnă?

Puya: Cam două pe an. Ajungem de vreo două ori pe an în oraşele mari. În unele mai des.

R.: Când vii la Sibiu unde şi ce mănânci? Ştiu că-ţi place shaorma.

Puya: De unde ai auzit tu aşa ceva. Nu-i adevărat.

R.: Atunci zi-mi ce-ţi place, să infirmăm zvonurile care există.

Puya: Mănânc mâncare.

R.: Ce fel de mâncare? Tradiţională, mediteraneană… ?

Puya: Nu sunt mofturos la mâncare.

R.: Trebuie să ai o mâncare preferată.

Puya: Peşte.

R.: Cum ţi se par cluburile din Sibiu? Sunt la nivelul celor din Bucureşti?

Puya: Nu cunosc. N-am cântat decât înt-o discotecă aici, la Belissima. N-am umblat prin cluburile de aici că să spun. Pot să spun, de exemplu, cum este în salvare. (râde)

R.: Ai avut probleme? Ai ajuns la Urgenţă?

Puya: N-am ajuns la Urgenţă, am chemat salvarea la hotel.

R.: Când a fost asta?

Puya: Când eram în turneu, acum vreo trei ani.

R.: Cu este publicul din Sibiu, din câte îţi aminteşti? E receptiv?

Puya: Da, da, altfel n-am fi fost aicea, nu? Ca să vii într-un loc să cânţi, trebuie să existe cerere.

R.: Ai vreun mesaj pentru fanii tăi din Sibiu?

Puya: Nu ştiu ce mesaje mobilizatoare dintr-astea să găsesc. Sunteţi cei mai tari, ţineţi-o tot aşa, e bine? (râde)

R.: Nu, că nu-l crezi nici tu. Ceva din suflet.

Puya: Să nu exagereze cu sare şi zahăr, să nu mănânce după 7 (n.r. pm) şi să nu treacă pe roşu.

R.: Tu treci pe roşu?

Puya: Când mă grăbesc.

R.: La volan eşti agresiv sau liniştit? Eşti şoferul bucureştean tipic?

Puya: Păi dacă sunt din Bucureşti…

R.: O să urmezi exemplul lui Cheloo, care concurează la off road extrem de câţiva ani? O să te dai vreodată la raliuri?

Puya: Dacă până la vârsta asta nu m-a prins hobby-ul ăsta, sunt şanse slabe să mă apuce de acum. Nu, nu-mi place. Nici maşinile tunate nu-mi plac.

R.: Unde locuieşti în Bucureşti? În Colentina?

Puya: N-am locuit niciodată în Colentina.

R.: Atunci unde, tot în Sălăjan?

Puya: Da, Balta Albă.

R.: Cum este decorat apartamentul tău?

Puya: Dacă vrei să vorbim despre muzică, vorbim. Dar sincer, eu nu văd rostul întrebărilor. Mă întrebi ce mănânc, cum este decorat apartamentul…

R.: Despre muzică, spui prin muzica ta. Pe fanii tăi îi interesează cum e Puia, cel din spatele muzicii.

Puya: Este un apartament normal, ca orice apartament.

R.: De însurat, când te însori?

Puya: Nu vreau să fac din chestia asta o mondenitate. Nu cred că interesează pe cineva. Când e să mă însor, mă însor.

R.: Dar o iubită ai?

Puya: Nici chestia asta nu cred că interesează, dacă eu am sau nu iubită. Poate am una, poate am mai multe.

R.: Deci eşti genul care-şi înşală prietena?

Puya: Sunt un băiat de treabă.

R.: Unde mergi în vacanţă anul ăsta?

Puya: Nu cred că o să plec nicăieri, am turneul.

R.: Dar când ai fost ultima dată în concediu?

Puya: Pentru mine, muzica este ca un concediu. Fac ce-mi place în fiecare zi.

R.: Dar nu devine obositor? Mereu plecat, drumuri, hoteluri…

Puya: Dacă o faci din plăcere, nu este.

R.: Cum arată ziua ideală în viziunea ta?

Puya: Poate să arăte altfel mereu. Poate undeva să stau la soare.

R.: Când ajungi pe litoral?

Puya: Cred că mâine (n.r. azi, 23 mai). De aici plec la Brăila şi la Constanţa.

R.: Ai în plan un alt videoclip pentru anul acesta?

Puya: Da, în octombrie vom filma un videoclip pentru un nou single. Chiar de asta am fost la Timişoara.

R.: Îl filmaţi la Timişoara?

Puya: Acolo am înregistrat single-ul.

R.: Ştii deja cum vrei să fie videoclipul?

Puya: Nu, asta va şti regizorul când va asculta piesa.

R: Cine e regizorul?

Puya: Marian Crişan.

R.: Cu Şişu mai scoţi ceva?

Puya: Anul ăsta nu, poate la anul.

R.: Pregăteşti colaborări inedite, cu cunoscuţi cântăreţi?

Puya: Nu, eu colaborările nu le plănuiesc. Se întâmplă.

R.: Te-a afectat în vreun fel criza economică? Au scăzut preţurile la concerte?

Puya: Nu.

R.: Păi se aude că se dau mai puţini bani pentru concerte, show-uri…

Puya: Depinde de show-uri. Diferenţa dintre noi şi alţii e că noi cântăm pe biletele de la intrare, adică în momentul în care mă duc să cânt, majoritatea oamenilor din public sunt cei care vor să vadă show-ul meu. Iar ceilalţi, care cântă în aer liber, pe la primării, chiar nu contează că au fani sau nu, lumea se strânge. Probabil pe ei îi loveşte criza mai nasol.

R.: S-a schimbat publicul tău, ai alt tip de fani?

Puya: E, he, s-a schimbat. Dacă prima piesă am scos-o în ’98, acum e 2009. E şi normal. Ăia care veneau în ’98 la concerte au acum copii.

R.: Mai vin vechii fani la concerte?

Puya: În momentul când munceşti mult şi ai probleme acasă, nu-ţi mai vine să te mai duci la concert. Evoluăm împreună, nu? Nu mai am aceleaşi gusturi ca atunci când aveam 17 ani.

R.: Cu băieţii de la BUG Mafia cum te mai înţelegi?

Puya: Nu mă înţeleg.

R.: Adică nu comunicaţi?

Puya: Exact.