Daniel Natea este speranța judoului românesc la Jocurile Olimpice de la Rio de Janeiro. Sibianul nostru s-a adaptat deja în Brazilia și spune că abia așteaptă să intre pe saltea și să lupte pentru o medalie olimpică.
Daniel Natea e singurul reprezentant al judoului masculin românesc la Rio. Anul acesta, a cucerit bronzul European la Kazan și a câștigat Masters-ul de la Guadalajara. Cei de la Gazeta Sporturilor s-au întâlnit cu Daniel în satul olimpic și au stat de vorbă cu sibianul nostru într-un interviu care ”trădează” dorința uriașului de 2.03 metri de a câștiga o medalie la Olimpiadă.
Iată mai jos interviul realizat de gsp.ro.
– Ești la prima participare la Jocurile Olimpice. Cum e, ai emoții?
– Nu, nu am. (zâmbește)
– Ați ajuns primii aici, ați deschis drumul, dar nu e mai obositoare așteptarea?
– Să știți că nu, m-am învățat, după 16 ani de zile, aceeași chestie. Aproape în fiecare săptămână e așteptare.
– V-ați antrenat? Cum e?
– Sala de antrenament e foarte mișto, una dintre cel mai bine puse la punct din toate în câte am fost.
– Brazilienii sunt buni la judo, au deja o tradiție.
– Așa e, sunt buni. Păi, sunt 16 spații de antrenament, noi, la lot, avem trei spații.
– E așa cum te așteptai Satul Olimpic? Să te întâlnești la fiecare pas cu sportivi cunoscuți…
– Da, da, deși probabil o să fie tot mai mulți abia după data de 6. Deocamdată, m-am văzut cu cei de la judo, chiar cu colegi de categorie, cu care mă și lupt. Mulți vin din 6 sau 7 pentru că noi doar în 12 august intrăm în concurs și, vă dați seama, e destul de mult. Eu am venit cu trei săptămâni înainte…
– Până atunci va fi și tragerea la sorți, Daniel. E importantă, nu-i așa?
– Da, contează foarte mult. Eu am reușit să-mi fac o tragere foarte bună câștigând Masters-ul de la Guadalajara. Acolo am luat 700 de puncte și m-am propulsat între primii opt. Înainte eram pe 15, acum sunt pe locul 6 și voi avea un tablou favorabil.
– Ai vreun adversar pe care nu ți-ai dori să-l întâlnești aici, cel puțin în faza grupelor?
– Singurul care este cel mai bun și nici nu m-am bătut cu el, de opt ani e neînvins, este francezul Teddy Riner. Oricum, cu el nu mă pot întâlni decât în finală, nu este pe serie cu mine, deja știm primii opt cum sunt trași. În rest, dintre primii zece, i-am bătut pe toți, m-au mai bătut și ei, e cam care pe care, la Olimpiadă totul e deschis și sper să fie bine până la urmă.
– Depinde foarte mult de zi?
– Da, la noi depinde de ziua pe care o prinzi și antrenamentul pe care îl faci, dar cel mai mult contează ziua aceea. Poți să fii cât oi fi de antrenat, prinzi o zi nasoală și s-a dus totul pe apa Sâmbetei.
– Ești marea speranță a judoului masculin, lumea așteaptă mult de la tine. Tu ce așteptări ai?
– Să intru pe saltea, să fac ce știu eu mai bine și, cu ajutorul lui Dumnezeu, să iau o medalie.
– Nu-ți pui presiune pe tine?
– Nu, am și spus, nu pun deloc, nu am emoții. Dacă aș avea emoții de acum, până ajung la concurs o să fiu varză psihic, că ăsta e adevărul, și chiar nu are rost. Merg acolo, îmi văd de treabă și trebuie să iasă bine, n-avem încotro.
– Ce ați mai făcut prin Sat? Ce e interesant pe aici?
– N-am făcut mare lucru. Antrenamente, am mers la sala de fitness, e foarte OK, cam asta…
– Acasă vorbiți?
– Da, sigur, mai mult pe Internet, dar vorbim…
– Ai loc să dormi în pat?
– (râde) Nu. Bine, dorm, dar mai rău, pentru că e fier în capăt și fier în capătul celălalt. Mă descurc…
Mesajul, sus de tot
În Zona Internațională a Satului Olimpic există un perete, deja neîncăpător, pe care sportivii și oficialii pot scrie mesaje. Exact în colțul din stânga, cel mai sus, se vede „Natea, plus 100 kg, Rou”. Nu i-a fost greu lui Daniel să plaseze acolo cele câteva cuvinte, de la înălțimea sa, 2,03 metri.
Vrea să vadă Corcovado
După ce își va fi încheiat concursul, pe 12 august, Natea va avea timp și să viziteze Rio de Janeiro, oraș în care se află în premieră. Trebuia să fi ajuns aici din 2013, când s-au disputat Campionatele Mondiale, dar ar fi trebuit să vină neînsoțit. Era singurul calificat, federația nu-și permitea să trimită și un antrenor, așa că, până la urmă, a rămas acasă. Dacă e un loc pe care își dorește neapărat să-l vadă, acela e Corcovado. „Și Copacabana nu?” „Ba da, dar plaje am mai văzut, pe când Corcovado înseamnă altceva, e unic”, spune el.
Colecționează insigne
Daniel și partenerul lui de antrenament, Mircea Croitoru, au panglicile de care sunt agățate acreditările deja pline cu insigne. Dintre cele mai colorate și mai deosebite. „El e șeful, se pricepe și la schimburi, face cele mai bune afaceri!”, îl laudă Mircea. „A plecat cu una și s-a întors cu cinci”. Judoka știu deja ce insigne valorează mai mult în ochii colecționarilor și vor să adune cât mai multe până la finalul șederii lor la Rio. Sursa: gsp.ro