Practica de la Secţia de Infecţioase Copii din Sibiu de a nu interna mamele cu copiii bolnavi a revoltat de multă vreme. Acum însă se încearcă schimbarea sistemului. Pe Internet a apărut o petiţie care dacă va aduna destule semnături va schimba sistemul.
“De mult timp la Spitalul de boli infecțioase din Sibiu exista regula ca parintii sa nu fie internati cu copiii, decat daca copilul este alaptat si, uneori, nici atunci…
Este evident ca o astfel de practica nu are cum sa fie benefica pentru un copil mic, care evident ca are nevoie in permanenta, dar cu atat mai mult cu cat este bolnav, de o vorba buna, de o mangaiere, de ajutor si de suport, ceea ce, in mod evident o persoana straina si care are in atributii diverse sarcini nu i le poate oferi.
Din pacate, personalul de la acest spital refuza cu indarjire sa permita internarea unuia dintre parinti cu copilul bolnav, fara niciun temei juridic , dimpotriva, incalcand normele legale in materie (Ordinul 1284/2012 privind reglementarea programului de vizite al apartinatorilor pacientilor internati in unitatile sanitare publice). Aceasta situatie exista doar in Spitalul de boli infectioase din Sibiu, ceea ce demonstreaza in mod evident ca este o regula abuziva, discretionara si fara niciun motiv intemeiat, fiind de maxima importanta in vindecarea oricarei boli sa existe si un climat de afectiune si o stare emotionala cat mai buna, nu una incarcata de groaza despartirii de cele mai apropiate fiinte. Orice separare a unui copil mic de parinții sai la aceasta varsta poate lasa in mod evident sechele, fiind o ruptura emotionala traumatizanta si nefireasca, atata timp cat nu exista un argument de nicio natura care sa justifice un astfel de demers.
Este necesara schimbarea acestei practici si pentru ca aceasta nu este argumentata in nicun fel si pentru ca în niciun alt oras din tara nu exista aceasta metoda, fiind evident ca doar Spitalul din Sibiu face nota discordanta!
Va rugam sa ne sustineti in acest demers ! Dorim sa fie permisa internarea unuia dintre parinti impreuna cu copilul in Spitalul de boli infectioase din Sibiu!” este textul petiţiei ce poate fi semnată aici.
Prinţesa Urbană se implică şi ea în acest demers:“Pregătesc un material despre abuzurile din Spitalul de Boli Infectioase Sibiu, unde nu se permite internarea parintelui alaturi de copilul mic, uneori si vizitele sunt interzise, copiii sunt legati de paturi, pleaca din spital cu regrese vizibile, traumatizati. Aceste situatii sunt ilegale, imorale si inacceptabile. Comunitatea de parinti din Sibiu pregateste un protest in strada. Ii putem sustine semnand aceasta petitie online, vorbind despre asta, punand presiune asupra autoritatilor sa ia masuri. Sa internezi un copil de 1 an, alaptat, singur, sa-l legi de pat, sa strigi la el, sa il lasi flamand si cu scutecul plin, intr-o insititutie a statului care ar trebui sa ingrijeasca puiul este ABUZ, iar autoritatile sunt complice!”
Intrucat nu s-a rezolvat momentan nimic prin petitii sau articole, sesizati aici orice problema ati avut cu acest spital.
http://infrastructura-sanatate.ms.ro/formulare/sesiz_cons_etic
Il gasiti in lista: Spitalul Clinic de Pediatrie Sibiu Consiliul Local Sibiu
Sectia: Boli Infectioase.
Conform Ordinul Ministerului Sanatatii nr. 146/2015, aceste sesizari trebuie analizate in consiliul de etica al spitalului, este obligatorie oferirea unui raspuns si ulterior trebuie raportate si la Ministerul Sanatatii.
Daca doriti sa sesizati faptul ca vi s-a refuzat internarea cu minorul, faceti referire la Ordinul 1284/2012, Art. 5, alin 2, prin care se reglementeaza accesul unuia dintre parinti impreuna cu minorul internat.
Pentru a sesiza probleme de etica si conduita a personalului, faceti referire la Legea 95 din 14.04.2006 privind reforma în domeniul sănătăţii si legea 46/2003 privind drepturile pacientului.
Pentru sesizarea lipsei structurii organizatorice privind apararea in caz de incendiu, faceti referire la Legea nr.307 din 12 iulie 2006, care prevede cum trebuie dotate usile de evacuare cu bara antipanica si impune existenta unui scenariu de incendiu al institutiei, scenariu care sigur nu prevede faptul ca pacientii sunt legati de pat.
Pentru a sesiza lipsa conditiilor de igiena publica si de izolare a bolilor, faceti referire la Legea 98/1994, republicata in 24.04.2008 privind stabilirea si sanctionarea contraventiilor la normele legale de igiena si sanatate publica – Capitolul VI, Art 14, Alin. b.
Cu cat mai multe sesizari, cu atat mai mult cresc sansele sa schimbam ceva.
Multumesc
Multumim pt indrumare, sper ca parintii sau viitorii parinti sa se implice cat mai mult accesand linkul, pt ca oricand copilul oricui poate ajunge in acest sanatoriu.. Doamne ajuta!
Pai hai sa vedem:
1. E obligatoriu ca un copil alaptat sa fie insotit de mama indiferent unde /cat si de ce se afla internat! Faptul ca se interzice acest lucru iar cand se permite, mama e ironizata ca uite…baiat mare si primeste titi e INADMISIBIL!
2. O asistenta care primeste la urgenta copil care e in prag de coma, nu are voie sa il certe pentru ca a vomat si sa ii spuna ca din cauza ca e rau mama si tata pleaca!Si asta s-a intamplat!
3. Nicaieri in lumea asta un copil nu e legat ca sa i se mai ia sange! E inuman! Cunosc copil care a iesit din spital cu traume imense din cauza a ceea ce s-a intamplat acolo.
4. Nu-s fan de printesa urbana, dar e vizibila! Si vizibilitatea face bine cazului. Trebuie facuta o ancheta serioasa acolo si dup-aia discutat!
5. Nimeni nu neaga competenta unora dintre doctori. Imi pare rau pt unii dr. la Gradinariu sau Iurian de ex ca sunt bagati in aceeasi oala cu altii. Eu inteleg, salarile mici, bolnavii multi, locurile putine, dar haideti mai fratilor sa mai fim si oameni!
Si eu am fost copil si am stat internat intr-un spital de infectioase nu in Sibiu, si ce sa vezi nici acolo nu erau acceptati parintii.Nu am traume fizice, psihice in urma acelui eveniment sau a altora de genul.Am crescut, si am facut scoala, liceu, facultate(mai mult ca toate mamicile semnatare) si nu a facut nimeni petitii pt mine.
Am mers pe jos la scoala (nu cu masina pana in fata scolii ca acum, ai fi fost o rusine intre colegi:ce ba te aduce tactu?) si cu cheia la gat, dupa scoala bateam maidanul, ne jucam, ne juleam genunchii ne spargeam capul mergeam acasa seara murdari, flamanzi poate mai luam una ca am rupt pantalonii, m-am lovit etc.Nu am mers de la 6 luni la cursuri de inot, la 1 an la pian, la 2 ani la judo etc.Stiam sa citesc si sa scriu la 3 ani fara grupa pregatitoare, clasa 0 si alte mizerii de genul.
Vara mergeam la bunici la tara, nu in excursii la Paris, seara ne jucam pe ulita nu pe tableta, stiam ce inseamna libertate.Copii vostrii nu vor stii sa urce intr-un pom, sa prinda un peste, sa joace fotbal (decat doar daca au meditatii).Ii cresteti ca la Maruta, acces direct si alte rahaturi de emisiuni sau dupa nu stiu ce articole pe net cititi -dupa caz.
Veniti cu copilul la spital pt un muc, dar le dati KFC si Mac la 1 an juma, aduceti copiii cu cacat uscat la fund la spital dar vreti rezerva, faceti scandal ca racesc la plamani si voi fumati ca furnalul langa ei, sunteti panicate vai cum sa sufera fetita mea inocenta de 12 ani singura in spital si ea e la al treilea partener de sex la 11 ani.
Din ce stiu eu infectioase e sinonim cu contagioase, adica se iau transmit etc deci se IZOLEAZA.Asa ca mai usor cu demagogia asta, modalitatea asta de manifest este doar o forma de autoamagire, si de afisare a unui sentiment autoimpus de paternitate, maternitate.A fi parinte nu se rezuma la a fi petitionar.
Mihaela draga (dragostea cuiva..), iti recomand un consult la psihiatru (psihologul ar fi depasit) si sa urmezi intocmai tratamentul prescris! Ai probleme mari! Pe deasupra nu esti la subiect si nici mama nu cred ca ai avut binecuvantarea sa fii. Deci da-ne de veste cu ce ai rezolvat in urma tratamentului la psihiatru! Succes, sper sa te faci bine..
Sa inteleg Paul ca tu ai avut binecuvantarea de a fi mama?Incearca si tu niste tratament cu testosteron, poate iti vor creste….caracterele masculine.Asa ca draga PaULICA grow a pair si da-ne de veste de cum merge tratamentul.
Succes, sper sa te faci..ceva…mai bine
Te rog sa nu muti subiectul din nou in alta directie,! Ai inteles foarte bine ce am vrut sa spun, nu am afirmat ca sunt mama, am tras concluzia ca tu nu esti! Deci sa ne tii la curent cu evolutia ta in urma tratamentului..
Cei care sunteti contra ati avut copilul internat acolo??? Eu de aproape 5 ani inca mai am probleme cu fata mea de la izolarea de mama …. NU POTI SA DESPARTI UN COPIL DE 2 ANI O SAPTAMANA DE PARINTI!!!
Foarte adevarat!
Practica din sectia de infectioase, spitalul de pediatrie, este una abuziva si nicidecum in concordanta cu drepturile omului. Daca spitalul din Sibiu este singurul din tara ( sau printre putinele) care interzice internarea apartinatorilor cu minorii, nu inseamna ca aici se gaseste normalitatea, iar in spitalele din restul tarii este un haos. Daca la altii se poate, atunci si aici se poate. Iar daca vrem sa vorbim de drepturile pacientilor, de acordul in privinta tratamentului aplicat la fiecare pas, atunci este nevoie de apartinatori, minorii nu sunt in stare nici sa se apere, nici sa inteleaga, nici sa accepte sau nu un anumit tratament, in acest caz este nevoie de tutori. Iar faptul ca se semneaza la intrare un acord general, asta nu ar treb sa le dea dreptul medicilor sau asistentilor sa actioneze asupra copiilor cum vor ei 24/24. Daca vrem sa vorbim despre trauma emotionala in momentul separarii copilului de persoana apropiata, medicii ar trebui sa fie la zi cu psihologia copilului, si sa aiba minine cunostinte de baza si atunci nu s-ar mai ajunge aici. Din ce stiu eu, si nu cred ca ma insel, si la scoala de asistente si la facultatea de medicina sunt module de psihologie, asta pentru cine frecventeaza cursurile.
Bine punctat! Felicitari!
Vezi mai nea doctoras ca iti iei nasu la purtare ,nu sunt cine crezi tu ca sunt deci stai stresat ca daca dai de mine si de sotul meu pe unde lucrezi si imi torni vrajeli cum ca tu sti mai bine cum sa procedezi cu copilul meu s-ar putea sa nu iti mai foloseasca toata medicina din lume sa te vindece ,just so you know 😉
In primul rand vreau sa o salut pe ,,doamna,, jurnalist care a publicat un articol de 2 lei, probabil la fel ca si cuvintele folosite gen ,,barbaritate,,.. unde in dex gasiti cuvantul barbaritate, ca tare curios sunt!
in al doilea rand ca sa asculti o mamica, care nici ea nu stie prea multe despre viata sa sau care se semneaza cu degetul…este jalnic doamna jurnalist…mai intai cercetati si apoi vorbiti…daca mamica iti spune sa sari in put ca e aur, tu sari?
in al treilea rand vorbiti de cadrele medicale ca si cum ar fi ultimii oameni, care va vor raul….rusine!!! Niciodata nu se vorbeste de cazurile grave care au fost duse la capat cu succes, niciodata nu se vorbeste despre cata rabdare are cu mamica care nu pricepe de ce trebuie sa fie copilul internat intr-o sectie de infectioase unde gradul de contaminare este mai sporit decat pe celelalte sectii
in al patrulea rand nu se vorbeste depre mamicile care nu au o igiena a mainilor, care pun mana pe telefon, clanta, biberon, etc….si apoi ating copilul/sugarul… Rotavirusul se transmite fecal oral in termeni populari, iei de la fund si bagi in gura…. un copil de 3 luni..sau mai grav, de o luna..de unde poate lua???? de la mama, cea cu atentia sporita si care in loc sa aiba grija de copil are rol de observator ,,medical,,
in al 5-lea rand vorbiti de afectiune..de ce nu il tine acasa sa ii ofere afectiune si sa se faca bine..asa nu se mai intalnesc cele doua parti: medicul si pacientul…pupati copilul cand aveti un streptococ in gat si apoi va intrebati de unde…din cauza afectiunii…pupati-l in continuare..dar cu ratiune
in al 6-lea rand am auzit varianta cum ca copilul este tinut cu forta sa i se recolteze sange…dar oare cum credeti voi mamicilor ca se poate face???..credeti ca intinde mana cu placere daca voi ca mame ii educati cu : daca nu esti cuminte iti face doctorul o injectie… oare e corect sa inducem o teama copilului si apoi sa ne miram de ce copilul plange
Mai nou psihologul Adela Moldovan care se pretinde ca are studii superioare vine sa sustina o petitie non-sens..
Si in concluzie : traim in romania si asta ne ocupa tot timpul, unde orice roman este medic si critic !
RUSINEEEEE !
D-le Flavius, cred ca nu sunteti parinte sau daca totusi sunteti, mai cred ca nu ati avut copilul internat singur, intr-un spital! V-ati documentat putin asupra conditiilor din spital? Cum este spiatlul de curat: pe jos mizerie (nisip, pete), barile metalice lipesc, in bai mizerie (vedeti pe langa cazi cum sta jegul), saltelele sunt imbacsite, patate si au arcurile rupte etc. Totul se face robotic, in galagie, copii nu se pot odihni pt a se recupera. E ca la sanatoriu! Cine sta langa un copil fara mama pana i se administreaza o perfuzie? Eu cred ca nimeni, il leaga de pat si isi vad de treaba! Telefoanele mobile pot fi dezinfectate cu putin spirt iar mamele se pot spala pe maini.. Eu cred ca se doreste cenzurarea lucrurilor ce se petrec, cu smartphone-ul se poate filma si publica, ceea ce nu ar da bine.. Echipa de medici si asistente sunt bine intentionati, dar cand au facut ultimul curs de perfectionare in relatia comportamentala cu pacientii mici? Dar teste de personalitate, psihologice? Haideti sa spunem lucrurilor pe nume! Parintii mai putin educati din cauza saraciei ar trebuii sprijiniti! Cand s-au efectuat, public, informari ale populatiei din jud. SB? De ce nu militati, cu argumente, sa se introduca vaccinul pt rotavirus in schema nationala de vaccinare gratuita? Rusine ar trebuii sa ne fie tuturor, pt lipsa de simt civic si implicare in rezolvarea problemelor comunitatii! Felicit medicii pt reusitele lor, dar nu ar strica o comunicare publica a problemelor (chiar si pe surse..) din acest spital si cautarea sprijinului si solutiilor prin intermediul unei fundatii, cum face de ex o dna dr pt maternitate! In concluzie sper ca conducerea spitalului sa se gandeasca problemele spitalului intr-un mod obiectiv si complet, nu fragmentat, totusi este un spital, cica, european, intr-un oras prezidential, nu o puscarie! Cat despre observatiile rautaciose la adresa dnei psiholog, va spun ca studiile superioare nu mai sunt o raritate, iar eu de exemplu nu ma dau mare cate am, cine face acest lucru da dovada de limitare intelectuala, nicidecum de superioritate sau inteligenta! Sper ca cele mai sus enuntate va vor impulsiona spre a cugeta pt gasirea solutiilor adecvate unui tratament corect si modern a cadrelor medicale in raport cu parintii!
O zi buna.
D-voastra vorbiti din rautate sau ce? Nu cred ca de cazurile grave nu se aude chiar daca se rezolva sau nu. Nu cred ca nu exista recunostinta de TOATE FELURILE cadrelor medicale care duc spre vindecare orice fel de caz de la usor la grav. Stim ca sunt mamici si tatici sau diferite rude care fac greseli din diferite motive, culturale, de mediu sau atat poate capul. Domnule Flavius, daca nu observati, in istorie pe toate planurile cu forta niciodata nu s-au rezolvat probleme, doar amanat. Nu stiu daca stiti , dar tarile de varf ale Europei sunt interesate de sustinerea psihica copilului cu toate aspectele ei chiar si Dacii nostri stiau ca o boala se vindeca o data cu linistirea sufletului (asta asa de mandru ca-s roman). Tacticile pentru injectii sau luat de sange le stiu psihologii/pedagogii, la care apelam atunci cand e nevoie. Crede-ma ca daca viata copilului e in pericol si nu se poate aplica tratamentul necesar cu vorba buna, il leg eu cu mainile mele.
Mie-mi place cand primesc o critica, asta ma ajuta sa evoluez.
Ne plac medicii si le suntem recunoscatori pentru ce fac, ii stimam si le dorim salarii pe masura capacitatii lor, DAR NU NE VREM COPIII TRAUMATIZATI, BRUSCATI SI SPERIATI, nu inteleg de ce e asa greu de inteles!?!?!?!? Mai am putin si te compar cu o mamica care imbolnaveste copilul citez: „fecal oral in termeni populari iei de la fund si bagi in gura.”
PS: Sper ca nu esti doctor, sau in devenire cu atitudinea asta! Ca mi-e mila de pacienti.
Mi separe case exagereaza de ambele parti, nu cred ca acest articol doreste sa scoata in evidenta faptul ca acesti copii sunt tratati necorespunzator ci se pune problema despartirii copilului bolnav si foarte mic de mama.
Nu cred ca in cazul altor boli se pune problema ca asistentele sau cadrele medicale sa nu dispuna de timp pt a trata micutii din cauza faptului ca dau explicatii mamicilor confuze si analfabete ( sensul cuvantului analfabet se intelege).Sunt si alte spitale unde mamicile sunt lasate sa se interneze cu copiii asa ca motivul invocat mi se pare aberant.
Problema este confuzia si nevoia pruncului de a fii langa mama in acele momete si totodata nevoia mamei de a fii langa copilul ei cand acesta sufera.Cine are copii,intelege
Asa este, bine punctat, bravo.
Pentru Ioana: Realitatea este ca majoritatea mamicilor plang langa copii in loc sa-i calmeze. Nu reusesc macar sa ii tina intr-o pozitie fixa pentru injectie, de teama sau din stres. Cu toate bunele intentii, rezultatele prezentei mamelor sunt mai degraba contraproductive.
Pentru Mariana: Am zis ANALFABETE IN PROBLEMA MEDICALA RESPECTIVA. Esti genul de scorpie care deja acuza personalul medical ca ii face injectie cu cianura, inainte sa calce in spital. Un singur exemplu in istoria medicinei, poti da? Cei ca tine terorizeaza personalul medical in orice moment, si nu fac decat sa obtina mai putina calitate a actului medical. Nu cumva te mai numesti PRINTESA URBANA? Si nu cumva locuiesti in curte cu o asistenta de la spitalul respectiv, cu care te judeci de cativa ani? Asa, de curiozitate…
D-le, nu mai fiti ipocrit, sunt si asemenea exceptii, dar noi majoritatea, suntem oameni de buna credinta! Copilul nostru ne sta cuminte in brate in timp ce-i tinem manuta sa i se ia sange, pe cand la urgente (Luther) nu ni s-a dat voie sa-l tinem, si dupa ce s-au convins cadrele medicale ca parintele este cel potrivit sa o faca, mamei i s-a dat voie sa-l tina si s-a rezolvat problema fara plansete, urlete sau bruscari. Copilul lovea mama de frustrare pt ca l-am lasat pe mana unor straini, chiar daca a fost pt scurt timp! Atunci copilul avea 1 an si 3 luni!! Deci mai judecati problema si emanicipativa putin si prin strainatate!
Omul Treaz numai Treaz nu este…Un copil bolnav are nevoie de cineva langa el, nu sa fie tinut legat intr-un patut. Daca tu ai copii, treaba ta, poti sa ii lasi si singuri in spital (poate vrei sa stai acasa sa te relaxezi)…Dar noi, mamicile din Sibiu, vrem sa fim langa copiii nostri, sa ii tinem in brate daca au nevoie, sa le dam sa bea si sa facem alte lucruri care cu siguranta asistentele de acolo nu au timp sa le faca…
Auzi omule tu faci cumva parte din sistem ?!Cand citesc ce tampenii debitezi fac hepatita instantaneu de greata ,cum adica mamici analfabete mai nesimtitule?Pai nu ti se pare normal sa sti ce tratament primeste copilul tau ?!Eu daca iti fac tie o injectie cu cianura oare o fi bine ?
BARBARIE, nu BARBARITATE!!!
Pai de ce nu-si tin mamicile copiii bolnavi acasa, unde caldura lor sufleteasca ii va vindeca?
Pe de alta parte, cat de prost sa fii sa nu pricepi specificul unui spital de infectioase, care presupune acces minim al publicului?
Iata ce se va intampla: personalul va trebuie sa interationeze cu mamici derutate, panicate, analfabete in problema medicala respectiva, care sunt mai mult parte a problemei decat a solutiei. In loc sa actioneze planificat si rapid in gestionarea cazului, vor sta cu orele sa faca consiliere si sa dea explicatii unor mamici confuze care isi vor aroga rol de controlor medical!
Vreun exemplu concret la practicile incriminate se gaseste?
Iar faptul ca PRINTESA URBANA se ocupa de protest imi da fiori si greata…
Hai sa terminam cu prostiile!
Prietene esti dement. Daca esti cumva medic sau asistenta ar fi trebuit pana acum sa intelegi ca jumatate din munca ta este gestionarea apartinatorilor, ca lucrezi in spital cu oameni nu in laborator. Daca apartinatorilor le explici ce faci si de ce faci ei, si le inspiri incredere in tine, ca si cadru medical, ei pot avea mai bine grija de pacienti, teoretic usurandu-ti munca. Normal ca trebuie sa faci consliere, asta e parte din jobul tau, pe langa datul de injectii. Si pe de alta parte n-ai mai avea 20 de copii care urla si plang toata ziua, ar fi mai cooperanti la tratament.
Mie mi se pare normal ca mamicile sa fie panicate si sa ceara explicatii, cum mi se pare la fel de normal ca tu sa le calmezi si sa le explici.
D-le, numele dvs real este cumva Mengele si inainte a-ti lucrat la SS? Pt ca asta deduc din limbajul dvs de intelectual si savant dovedit!
Sfatul meu este sa mai cititi, meseria de medic presupune o munca de perfectionare continua si dedicare umana pt vindecare pacientilor, nu doar fizica dar si psihica!
Explica, OM TREAZ asta:
Se întâmpla în 2014, Denis avea 1,6 ani, diagnosticat cu rotavirus. L-a consultat dr. de gardă, a confirmat internarea și a chemat o asistentă să îi aducă pijamale copilului și să îl ducă sus. Deși plângeam și eu și soțul (eram la un pas de leșin), dr. nu s-a lăsat înduplecat… Nu putem să vă internăm și punct. A venit asistenta, copilul mă trăgea de haine/păr/tot ce putea, doar să nu îl las din brațe, l-a luat asistenta și l-a dus în salon. Au urmat cinci zile de coșmar, care ne-au marcat pe toți trei. Plângeam zi și noapte la gândul că copilul meu adoarme plângând, se trezește plângând, iar eu nu pot să îl alin. Mergeam zilnic la vizită, îl auzeam de la poartă spitalului cum urlă. Auzeam de fiecare dată același lucru: „nu el plânge, e alt copil”. Pe naiba, o mamă își recunoaște copilul dintr-un milion! L-am văzut o singură dată, ptr 5 secunde, stăteam ascunsă în boscheți, iar o asistentă l-a dus la geam, i-am văzut doar fruntea și cred că a fost singura dată când a fost dezlegat și ridicat din pătuț în cele 5 zile. În ziua externării, așteptam jos la scări să coboare asistenta cu el. Când m-a văzut, se smucea din brațele asistenței să sară la mine. Plângea… răgușit, de fericire, de revoltă, de ușurare, un plâns aparte care îmi răsună și acum în cap. Nu credeam că un copil poate avea atâta forță în brațe. Pe drum am constatat că nu poate sta pe picioare, pur și simplu cădea, avea mușchii atrofiați. Acasă am observat urme de legături la mâini, jeg lipicios între degete și sub unghii, mirosea de îți venea să vomiți, deși cei din spital m-au asigurat că l-au spălat zilnic, nu avea voce, era tare speriat, nu își ochii de pe noi, să nu cumva să dispărem, seara când am stins becul să ne culcăm, a început urle: „nuuu…” Foarte mult timp dormea doar cu mine de mână, se trezea speriat când mă întorceam de pe o parte pe cealaltă.
Explica si asta:
Teodora povestește: Băiețelul meu în vârstă de 1 an și 1 lua, alăptat, a fost internat singur la boli infecțioase. Medicii de acolo mi-au spus că oricum nu are rost să mai alăptez. Că nu e sănătos pentru copil, la vârsta asta. A fost imposibil să îi pot convinge să mă interneze și pe mine împreună cu el. Nu au fost de niciun folos intervențiile, cunoștințele, telefoanele date și alte “românisme”. L-am vizitat de 2 ori în 4 zile și nu voi uită niciodată privirea lui, un amestec de disperare și reproș, în momentul în care l-au luat de lângă mine. L-am luat acasă, după 4 zile, răgușit. Probail a plâns mult. Avea urme la mânuțe de la cum a fost legat, probabil, de pătuț, pentru a putea primi perfuzia. Îmi mai amintesc cât de mult își dorea să mănânce banane, când a ajuns acasă. A văzut fructieră cu banane și a început să zbiere. A fost tare fericit când i-am dat o banană. Cred că în salon erau undeva banane pe care le vedea, dar nu avea acces la ele. Câteva zile mi-a cerut tot banane, și i-am dat. Și l-am ținut în brațe, mult. Zi și noapte. Când l-am luat acasă și i-am povestit asistenței că băiețelul știe să meargă și să vorbească puțin, s-a mirat. În 4 zile ei nu și-au dat seamă că știe să meargă și să vorbească. După ce a trecut un an, l-am întrebat dacă își amintește că a fost la spital. Nu credeam că își amintește, nici nu credeam că mai știe ce înseamnă cuvântul spital. S-a uitat lung la mine, a făcut o față serioasă, și mi-a spus că da, își amintește. Și l-am întrebat ce a făcut el acolo, la spital. Iar răspunsul a fost simplu: “Am plans”.
Mai vrei exemple? Ca-ti mai dau!!!!!OM TREAZ pe supararea!
Pacat ca primaria asista pasiva la aceste traume si abuzuri! In atatia ani puteau sa extinda si sa modernizeze spitalul sau sa construiatsca alt spital, la standarde europene, pana la urma este pt viitorul tarii, chiar daca edilii nu au avut sau nu au copii si nu pot intelege suferinta de parinte! E o chestiune strategica sanatatea fizica si mentala a copiilor natiunii, ei sunt viitorul si ne vor inlocuii, daca nu or sa plece tocmai datorita acestor inadaptati insensibili si probabil traumatizati la randul lor in copilarie, aflati in functii cu putere de decizie! Pacat..
Ba daca vrei iti dau numarul meu de telefon sa vorbim mai pe indelete. Esti in varsta si comunist sau te-au indoctrinat parintii asa!? Nu ai copil sau nu ai avut probleme cu el. Daca vrei sa traiesti in sec XVIII sau mai devreme, te rugam urca-te in avion si du-te in Africa. Chiar te rugam cu totii. Sunt perfect de acord ca suntem analfabeti in practicile medicale, si unii doctori sunt, sa nu vorbim de asistente si infirmiere, dar dupa ce ramane un copil fara parinte in orice circumstanta e panicat si speriat, chiar poate pastra sechele pe viata. Ce aroganta pe tine sa-ti permiti sa ceri „exemplu concret” fara sa investighezi si fara sa ai habar despre ce este vorba. Mi se pare ca esti, chiar daca ma repet, COMUNIST si IGNORANT. Stii ce s-a intamplat cu Ceausescu? Chiar ma bucur ca nu ai fost in fata mea atunci cand ti-am citit comentariul ca m-am aprins.
PS: Vorbesc din experienta personala, cum a fost si inca e nevoie sa-l linistesc chiar daca a fost internat cu mama pe care au pacalit-o sa nu intre cu el cand ii ia sange. Chiar un medic renumit din Sibiu cand am fost la un control m-a intrebat de ce ii e frica de „halat”.
Din pacate tot ce zici e asa de adevarat! Sper ca natiunea asta sa se vindece cat mai curand, dupa toate atrocitatile la care a fost ea supusa de-a lungul timpului! Ce ar trebuii sa inteleaga toti, este ca doar prin copii nostri putem sa ne vindecam si sa mergem inainte!