Teatrul de Balet din Sibiu a jucat miercuri seară din nou cu casa închisă, la Cercul Militar Sibiu. Acolo au fost prezentate spectacolele „Paquita” și „Anotimpurile”.
„Anotimpurile”, pe muzica lui Antonio Vivaldi, este prima producție coregrafică realizată de balerina și coregrafa neozeelandeză Aleisha Gardner pentru Teatrul de Balet Sibiu. Deşi spectacolele nu au fost în această ordine, nu pot să nu încep cu Anotimpurile. Circularitatea poveştii, modul în care se face alăturarea de momente şi culori, de la primăvară înapoi la primăvară, toate îmi dau speranţa – că totul renaşte mai devreme sau mai târziu.
Primăvara
Am simţit vibraţia primului fir de iarbă şi sărutarea caldă a soarelui primăvăratic. Joshua Legge deschide „festinul” ocular şi le face loc lui Keston Meyer şi Gabriellei Delgado, dansatori pe care mă bucur mereu atât de mult să îi văd pe scenă. Ada Gonzalez şi Ayaka Nagai sunt cele care îmi transmit mereu sentimente atât de calde şi plăcute, încă din primul moment şi la fel au făcut şi aseară. Răzvan Iacob, eşti fenomenal!
Vara
O bucurie inexplicabilă pune stăpânire pe mine pe timpul verii. Ellena Nou şi Russell Hewey transpun publicul într-un alt univers, în care uităm cu toţii de frigul de afară şi de probleme.
Toamna
Trec progresiv de la veselie şi căldură, la melancolie şi dor de ducă – a venit toamna…păsările pleacă, frunzele îşi schimbă culoarea şi cad. Curios sau nu, e anotimpul care îmi smulge o lacrimă. Cei trei minunaţi şi toţi trei, Kenichi Murata, Samuel Rosek şi Elliot Bourke îmi dau fiori.
VEZI AICI GALERIE FOTO DE LA SEARA DE BALET DE LA CERCUL MILITAR
Iarna
Iarna îmi dă palpitaţii. Mă simt revigorată de fulgii de zăpadă şi simt fiori reci pe spate. Curând însă, aşa cum vă spuneam, ciclul naturii readuce verdele şi viaţa pe scenă, în fiinţa lui Joshua Legge, pe care îl văd tot mai des şi merită fiecare minut petrecut în faţa reflectoarelor.
Iubesc din tot sufletul operele lui Antonio Vivaldi. Am crescut cu ele şi ştiu fiecare notă din Anotimpuri. Nu credeam că pot ajunge să iubesc mai mult de atât muzica lui, până aseară. Aleisha Gardner, eşti o maestră! A meritat toată aşteptarea şi îmi pare rău că nu am văzut spectacolul tău mai devreme.
Paquita
Ada Gonzalez, ştiu că îţi spun asta mereu, dar de data aceasta vreau să subliniez de două ori – ai fost minunată. În ceea ce priveşte sentimentul, vibe-urile şi privirea, ai fost fabuloasă, aşa cum eşti întotdeauna. La tehnică, tot ce pot să spun, privind cu ochii unui necunoscător, este că parcă pluteşti mereu.