E greu de crezut că la mai puțin de 50 de kilometri de Sibiu există un sat care din acest an nu mai are nici un locuitor. Vechi de peste 700 de ani, Mighindoala este acum pustiu. Nimeni nu mai locuiește aici, chiar dacă frumusețea locului este răpitoare.
Mighindoala este o localitate în județul Sibiu, Transilvania, România, un mic sat aproape părăsit, parte a comunei Șeica Mare. Este localizat la 46.0000 grade latitudine nordică și la 24.2833 longitudine estică la o altitudine de 557 de metri deasupra nivelului marii.
Dacă în anul 1975, satul avea peste 50 de case, în timp a fost părăsit de către locuitorii săi în urma unor alunecări de teren și deoarece regimul comunist a retras susținerea (învătători, doctori, etc.). În anul 2004 mai erau doar 4 locuitori permanenți și aproximativ doar 10 clădiri încă în picioare. Printre ele se afla și biserica evanghelică. Biserica ortodoxă nu mai are acoperiș și este deja năpadită de vegetație.
Singurele activități economice sunt agricultura bazată pe metodele tradiționale de creștere a animalelor (oi, capre, vaci, cai, etc.) Localitatea este menționată pentru prima dată în anul 1381 cu numele german Engenthal (Valea îngerului).
Oriunde te plimbi în satul Mighindoala, ţi se aud paşii. Pentru că e linişte totală. Nimeni nu mai locuieşte aici. Satul e vechi de 700 de ani. În anii ’30, aici trăiau peste 200 de familii de saşi şi români. Acum, doar ciobanii mai calcă pe aici.
Ultimii săteni îşi aminteau cu mândrie de istoria bogată a acestor locuri. Acum totul e însă o ruină.
În România sunt peste 50 de sate părăsite în întregime. Multe dintre ele au obictive istorice de interes naţional de care nimeni nu se mai ocupă.
Peste 200 de locuitori acum 115 ani
Conform recensământului din anul 1900, în localitate trăiau 209 locuitori, din care 139 români, 9 unguri și 61 germani; 120 bărbați și 107 femei. Conform recensământului din anul 1910, erau înregistrați 227 de locuitori, din care 143 români, 8 maghiari și 76 sași. În anul 1990 mai erau, la Mighindoala, 6 familii (aproximativ 20 locuitori, din care 8 sași și restul români). Declinul a continuat apoi în anul 2004. Atunci locuiau permanent 4 locuitori, iar în 2011 mai rămăseseră doi. Acum în 2015 satul este complet părăsit.
Documentar emoționant despre sat
Povestea satului a fost subiectul unui documentar, realizat anul trecut de către câțiva tineri ce au fost impresionați de povestea satului. Aceștia au pus pe picioare chiar și un blog unde este descris amănunțit tot ce a însemnat Mighindoala în istori sa de peste 700 de ani. ”În octombrie 2013 am aflat de existența unor sate părăsite din sudul Transilvaniei. Conform noilor recensăminte, unele sate din județul Sibiu au opt, patru sau chiar 2 locuitori, în timp ce altele sunt aproape șterse de pe hartă. Cu ajutorul platformei We Are Here am reușit să strângem bugetul necesar realizării unui film documentar despre unul dintre aceste sate extrem de izolate. Mai mult de 50 de persoane ne-au sprijinit ideea în schimbul realizării ei și a tuturor celorlalte recompense pe care le-am promis. Am ales să mergem în satul Mighindoala, aflat în podișul Hârtibaciului, la 15 km distanță de comuna Șeica Mare. 
Prima atestare a satului este din 1394, iar numele vine din nemțescul Engenthal, care înseamnă vale îngustă, un nume ce reflectă relieful locului. De fapt, acesta a fost unul dintre motivele abandonării lui. Neavând suprafețe cultivabile mari, satul a rămas cel mai mic din zonă. În urma izolării, locuitorii lui au fost nevoiți să se mute”, spun tinerii pe blogul satului.
Vizionați mai jos documentarul realizat de aceștia.
[fvplayer src=”http://youtube.com/watch?v=UZr1A2rQU8o” splash=”https://i.ytimg.com/vi/UZr1A2rQU8o/maxresdefault.jpg” caption=”Engelthal – Valley of the Angel”]
surse info: wikipedia & stiri TVR sursa foto: Valea Îngerului